După 15 ani de presă urmaţi de o perioadă în care am privit detaşat oraşul şi locuitorii lui, sunt convins că Brăila este o cauză pierdută şi că, din păcate, oraşul acesta va rămâne ceea ce cumva îi era dat să fie: un Făurei mai mare, din care elitele vor continua să fugă şi în care cei câţiva idealişti din presă, economie ori cultură, atâţia câţi mai sunt, se vor mai lupta cu morile de vânt o vreme, înainte să plece ori să se înece definitiv în resemnare şi frustrare ori în compromis.
În octombrie 2008, publicam în "Obiectiv" un editorial cu titlul "Teatrul denaturează realităţile socialiste, tovarăşi!", după ce deputatul PSD Mihai Tudose, preşedintele CJ şi al PSD Gheorghe Bunea Stancu şi primarul PSD Aurel Simionescu cereau demiterea Veronicăi Dobrin, directorul de atunci al teatrului, şi criticau piesa "Omul pernă" regizată de Radu Afrim. Se întâmpla în primul an de mandat al lui Simionescu. S-a scris pe larg la vremea aceea despre acest caz, pentru cititorii din on-line las şi link-ul aferent, aşa că nu mai insist asupra subiectului. Reacţia presei, a spectatorilor, a lumii teatrale de la nivel local şi naţional au salvat atunci teatrul şi piesa lui Afrim de la cenzura pesedistă. Nu pentru multă vreme. Când apele s-au liniştit, Dobrin a fost împinsă la pensie, iar în urma unui concurs cu cântec şi după o tulbure perioadă de interimat, teatrul a încăput pe mâna unui incompetent. Dacă aţi ajuns cu cititul până aici, probabil ştiţi povestea. Au trecut anii, atmosfera în teatru s-a degradat, dar actorii ăştia miraculoşi de care a avut parte Brăila şi pe care, din păcate, prea puţin a ştiut să-i aprecieze, au mers mai departe. Blocaţi, jigniţi, săpaţi acasă, ei şi-au demonstrat clasa pe scenele din Bucureşti ori pe platourile de filmare. În tabăra cealaltă, anii aceştia i-au adus fostului critic de teatru şi preşedinte PSD Gheorghe Bunea Stancu o vizită prelungită la puşcărie, una de scurtă durată lui Simionescu şi o ruşinoasă acuzaţie de plagiat lui Mihai Tudose care, profitând de întemniţarea lui Stancu, a devenit şef peste social-democraţi.
Între timp, teatrul avea să intre într-un proiect de renovare în valoare de multe milioane, proiect conceput şi derulat dezastruos cu întârzieri grozave. Spectacolele au fost mutate o vreme la Casa Tineretului, unde actorii au fost siliţi să joace de multe ori în frig şi, mai apoi, pe scena din Galaţi.
În martie anul trecut, unul dintre cele mai apreciate filme româneşti din ultimul timp, "De ce eu?", în regia lui Tudor Giurgiu, avea premiera de gală la Brăila. În rolul principal, actorul Teatrului Maria Filotti, Emilian Oprea. Alţi doi actori ai TMF, Liviu Pintileasa şi Alin Florea, erau distribuiţi în roluri importante. În plină efervescenţă a unei gogomănii culturalo - politico - administrative, proiectul Brăila Capitală Culturală 2021, niciunul dintre liderii administraţiei publice locale, nici primarul Simionescu, nici preşedintele CJ Viorel Mortu, nici actualul primar Marian Dragomir ori vreo altă înaltă faţă din politica locală nu au participat la proiecţia de la Casa Tineretului, în ciuda faptului că acela a fost principalul eveniment cultural derulat la Brăila anul trecut.
Pe Marian Dragomir l-am considerat, de departe, cel mai frecventabil dintre pesediştii locali, fie şi pentru faptul că a avut la un moment dat curajul să se poziţioneze de partea locuitorilor oraşului atunci când unul dintre miliardarii din Top 300 împuţea aerul Brăilei cu fermele sale de porci. Faptul că între a merge la o piesă de teatru şi a urca pe ringul de box la finala nu ştiu cărui campionat de dat pumni, Dragomir a ales boxul (unde a şi fost huiduit, de altfel), aşa cum dezvăluia presei chiar Simionescu, l-am pus pe seama campaniei electorale şi nu pe seama vreunei aversiuni faţă de singurul act cultural notabil din Brăila - teatrul.
Citesc mai nou că noul nostru primar şi-ar dori ca, de Zilele Brăilei, actorii TMF să "stârnească amuzamentul" oamenilor care se vor plimba pe faleză la un mic şi-o bere, între un acord de manele şi un spectacol cu păpuşe ce-şi ridică lasciv minijupul făcând un playback profesionist pe câteva mii de euro din bani publici, după reţetele testate deja de direcţiile de "cultură" (ha! ha!) ale municipalităţii. Când i se atrage atenţia discret că ceva e în neregulă cu viziunea sa asupra teatrului, Dragomir se înscrie rapid în linia predecesorilor săi, în linia lui Simionescu, Stancu şi Tudose, mari critici de teatru, şi-l apostrofează pe internet pe actorul care a îndrăznit să comenteze ideea genialului primar. Pentru Dragomir, actorul e "domnul acela". Pentru mine însă şi pentru iubitorii de teatru, "domnul acela" este EMILIAN OPREA, este actorul din "De ce eu?", din "Omul pernă", din "Adam Geist", e actorul din "Îndoiala", din "Camera albastră" ori din "Cum am învăţat să conduc". Mi-ar plăcea să cred că Marian Dragomir şi oamenii din jurul său vor înţelege că teatru nu înseamnă "Ţociu şi Palade" ori "Stela şi Arşinel", că rostul teatrului nu este "să stârnească amuzamentul" şi că pe un tablou de Picasso nu pui mâinile murdare de mici şi de muştar cum nici la teatru nu te uiţi râgâind a usturoi. Mi-ar plăcea să cred că între o piesă de teatru şi între un meci de box ar alege teatrul.
Dar nu cred asta. Atacul asupra teatrului, ingerinţa politicului în actul artistic, va continua. Prea obedient pentru a se opune, directorul Sabados va spune "să trăiţi" şi va monta aici propriile piese, iar actorii ăştia minunaţi vor pleca cu totul din Brăila. Toată lumea va respira mulţumită savurându-şi micii şi fredonând maneaua. Oraşul acesta se desăvârşeşte a fi ceea ce îi era dat să fie. Un Făurei mai mare.
P.S. 1 - Recent, librăria de pe Independenţei colţ cu Mihai Eminescu s-a închis. Aplauze.
P.S. 2 - Rugaţi-vă pentru sănătatea colegilor mei, dragi politicieni. N-am nici eu poftă de scris editoriale care să vă stea în gât.
