Iar corpul medical, indiferent că a fost vorba de Spitalul Judeţean, de UPU sau Ambulanţă, a intervenit unitar, astfel încât, pe bandă rulantă, victimele accidentului au avut parte de organizarea care în astfel de tragedii face diferenţa între viaţă şi moarte. E vorba de secunde! Mă bucur mult că medicii, asistenţii medicali, brancandierii, ambulanţierii, pompierii şi toţi cei implicaţi din Brăila în salvarea vieţii moldovenilor care se aflau în autocarul groazei au luat cu brio acest examen în faţa morţii. Tuturor le mulţumesc!
Însă acest episod dramatic ar trebui să ne aducă aminte, în contextul actual în care se vorbeşte despre statutul şi salariile personalului medical, dar şi despre şpăgi, ce s-ar putea întâmpla cu noi toţi dacă tinerii specialişti, fie că vorbim de medici sau de asistenţi medicali, vor continua să plece din ţară în ritmul alarmant din ultimii ani. În condiţiile în care în tot acest timp se fac şi pensionări în sistemul sanitar! Sigur, ştiu, şi eu m-am confruntat cu indolenţa sau nepăsarea unor "uscături" din acest domeniu. Dar, sincer, există vreun sector de activitate perfect, în care toţi angajaţii - şi mă refer la bugetari - să se comporte impecabil? Problema mare, după părerea mea, atât în sănătate cât şi în învăţământ este că tinerii, cu alte cuvinte generaţia care ar putea să schimbe mentalitatea în cele două sectoare atât de importante pentru viitor, sunt cei cărora li se taie aripile, aş spune cu un cinism brutal. Cum să atragi absolvenţi de top în corpul profesoral când salariul de debutant este de câteva sute de lei? Cum să opreşti migraţia rezidenţilor spre clinicile din Europa cu un salariu un pic peste 1.000 de lei? De parcă nu ar fi suficient, nedreptatea se întinde şi spre medicii şi dascălii cu vechime. Cum să măreşti salariile LA FEL TUTUROR medicilor, indiferent de performanţe? Cum să măreşti lefurile LA FEL TUTUROR profesorilor, indiferent de rezultate? Ce va face diferenţa între cei buni, dedicaţi, care se preocupă o viaţă de tot ce-i nou în profesie, şi cei blazaţi, indolenţi, plictisiţi şi mai mult decât orice, incompetenţi? Şpaga, asta face diferenţa acum, fie că vorbim de atenţii la medici sau meditaţii la profesori. Până aceste nedreptăţi mizerabile nu-şi vor găsi rezolvarea legală, a vorbi despre reformă în sănătate sau învăţământ este aceeaşi gogoriţă pe care-o auzim de 25 de ani.
Iată de ce vreau să mai mulţumesc o dată, tuturor celor care au demonstrat pe 19 august - data oribilului accident de la Baldovineşti -, că încă nu suntem pierduţi cu totul.
