Dacă cei cu joben şi papion veneau la Sala Rally să asculte opere, erau suficiente locuri în oraş pentru cei care ascultau muzică populară, iar cei care mergeau la Tanti Elvira sigur nu se duceau să participe la o seară de poeme romantice.
Ghidul de candidatură la titlul de Capitală Europeană a Culturii, prin exemplele sale, ne arată că oraşul nu trebuie să-şi ascundă sub preş neîmplinirile, erorile din trecut, legendele mai picante. Liverpool a avut ca temă rolul oraşului în comerţul cu sclavi. Programul propus în dosarul de candidatură TREBUIE să fie al întregii comunităţi, nu doar al celor care trăiesc la vilă şi pleacă dimineaţa la muncă îmbrăcaţi la costum şi cu cravată. Cultura nu trebuie să fie restrânsă doar la acele producţii destinate unor elite exclusiviste.
Brăila, vrem, nu vrem, este un oraş al tuturor locuitorilor care plătesc impozite, care, sub o formă sau alta, aduc bani în oraş, fie că ei sunt din dezvoltare de programe informatice, din cercetare în domeniul hârtiei, din pensii, comerţ sau bani trimişi acasă de cei care muncesc afară.
Nu trebuie să ne fie nici teamă şi nici ruşine să admitem că, DA, avem câini pe stradă! Însă vrem să rezolvăm situaţia, nu doar să ne plângem pe reţelele sociale. DA, avem clădiri istorice lăsate în paragină, unele dobândite prin cumpărare de drepturi litigioase, aşteptând să fie piaţa mai bună pentru a putea fi vândute. DA, ştim că zeci sau poate sute de fete sunt trimise "la produs" în Spania, Italia sau Germania! DA, ştim de plasele monofilament întinse în Balta Brăilei, în perioada de prohibiţie şi de baloţii de ţigări aruncaţi peste bordul unor vase şi aterizând în şalupe puternice, în timp ce ochii care ar trebui să vadă sunt înceţoşaţi de cataracte temporare şi selective.
În multe ocazii de până acum am întâlnit pesimişti de serviciu, cei care în loc să vină să dea idei, preferau doar să ne explice de ce NU se poate face un anumit lucru! Sper din toată inima ca indignarea, ochii daţi peste cap că cineva "a avut mârlănia" să-şi imagineze spălătorii erotice, să se transforme în dezbatere, în implicare, în acţiune. Titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 va fi acordat acelui oraş care demonstrează că proiectul este al comunităţii, îi reprezintă, are obiective concrete, realizabile, bine bugetate şi al cărui program propus poate fi de interes pentru Europa, inedit, deosebit, inovator.
Falsele pudori nu-şi mai au de mult locul într-o Europă unde Austria câştigă Eurovizionul cu melodia femeii cu barbă, Irlanda a aprobat căsătoriile gay şi Elveţia e posibil să renunţe la secretul bancar.
P.S. Am scris aceste rânduri în urma valului de intres provocat în mass media centrală în legătură cu "blasfemiile culturale" la care ne-am dedat noi, iniţiatorii proiectului "Brăila capitală europeană a culturii 2021". Ca vajnici urmaşi ai lui Terente îi asigurăm pe toţi cei care se tem de candidatura Brăilei că lista propunerilor inedite este mult mai lungă. Dar despre toate acestea, într-un serial media, pe care îl veţi găsi în ediţiile viitoare ale cotidianului "Obiectiv".
N. R. Constantin Teodorescu, semnatarul editorialului de astăzi, este unul dintre iniţiatorii proiectului "Brăila capitală europeană a culturii 2021".
Aici găsiţi unul dintre articolele "incriminatoare": http://www.obiectivbr.ro/eclusiv-rl-braila-vrea-sa-devina-capitala-culturala-europeana-cu-manele-si-_id104442
