În total, Guvernul a alocat la rectificarea bugetară 20 de milioane de lei pentru aceste favoruri oferite celor care şi-au făcut somnul de frumuseţe sub lumina reflectoarelor şi şi-au votat pensii de-a dreptul nesimţite.
Pentru cei care au moţăit pe fotoliile din Camera Deputaţilor s-au alocat 13 milioane de lei, iar pentru cei de la Senat 7 milioane de lei, drept recompensă că nu au fost condamnaţi definitiv pentru comiterea unei infracţiuni de corupţie pe durata mandatelor respective.
Surprizător însă este faptul că aceşti parlamentari, care nu au făcut mare lucru din funcţiile pe care le ocupă, consideră că sunt îndreptăţiţi să primească venituri suplimentare şi chiar s-au zbătut vreme îndelungată, au tras cu dinţii pentru obţinerea acestor indemnizaţii mult hulite. Dar, ştim cum este: câinii latră, caravana trece, iar ei şi-au văzut sacii în car şi visele împlinite. Mai mult decât atât, parlamentarii au încercat de câteva ori să instituie acelaşi tip de pensii speciale şi pentru aleşii locali, pentru a extinde astfel aria de influenţă a privilegiaţilor care ne conduc destinele. Altfel spus, parlamentarii au reuşit să traseze o linie grosolană faţă de oamenii care muncesc o viaţă şi ajung la bătrâneţe cu o pensie de mizerie.
Mulţi dintre aceşti parlamentari nu au făcut nimic pentru români. Şi-au susţinut propriile interese, şi-au acoperit fărădelegile sau hoţiile confraţilor penali, în timp ce în Parlament zeci de proiecte zac în sertare de ani întregi.
De ce sunt ei speciali? Ce au făcut aceşti inşi ca să merite pensii speciale? Doar simpla invocare a veniturilor omologilor din Occident le dă acest drept? Dar veniturile celorlalţi români nu ar trebui comparate cu cele ale cetăţenilor din alte ţări? Ce au făcut în plus aceşti parlamentari faţă de un medic, un profesor sau o altă categorie socio-profesională care are o anumită responsabilitate faţă de semenii săi, dar nu are posibilitatea de a cerşi şi a-şi vota pensii nesimţite?
Cum îşi poate permite o senatoare dintr-o ţară săracă să afirme cu nonşalanţă că salariul de parlamentar nu-i ajunge nici măcar pentru coafor, în timp ce unii artişti - actori, scriitori, pictori sau alţi oameni de cultură mor în sărăcie sau abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta? Ăştia sunt! Dar ştiţi care-i culmea? Noi i-am ales şi, probabil la toamnă, o vom comite din nou.
