Dar nu este prima oară când elevii brăileni obţin rezultate remarcabile la examenele naţionale, fie ele de evaluare sau de bacalaureat. Ba chiar a devenit aproape o obişnuinţă ca judeţul nostru să ocupe locurile fruntaşe în aceste topuri, în ultimii ani. Şi totuşi, se întreabă mulţi, mai ales din ţară, care să fie explicaţia? Să fie copiii brăileni cei mai deştepţi? Nu. Copii deştepţi ori mai puţin deştepţi sunt peste tot. Să aibă Brăila cei mai buni profesori din ţară? Evident, profesorii au rolul lor de necontestat - inclusiv cei care au grijă de elevii care chiar nu merită să intre în examene, dar şi în alte judeţe sunt profesori de top. Aşadar, în altă parte trebuie căutată explicaţia.
Cum spuneam, n-or fi elevii brăileni chiar cei mai deştepţi din ţară, dar cu siguranţă sunt printre cei mai motivaţi. Motivaţi tocmai de gradul de subdezvoltare economică şi socială în care se zbate acest judeţ şi acest municipiu de câteva zeci de ani. Au înţeles şi ei, şi părinţii lor, că totuşi cartea e bună şi te ajută în viaţă. Poate nu să fii milionar, poate nu să trăieşti foarte bine, poate nu să te realizezi ca în filme, dar măcar cât să poţi pleca din oraşul ori judeţul acesta şi să o duci mai bine. Cât să-ţi poţi găsi un job bunicel, cu mai mulţi bani decât minimul pe economie.
Pentru că, să fim sinceri, cam acesta e scopul principal al majorităţii celor care chiar ştiu carte. Să intre la un liceu bun, să plece la o facultate de prin Bucureşti, Cluj, Braşov, Iaşi şi să rămână pe-acolo. Sau măcar să aibă „bacul", să se poată angaja prin Bucureşti, Cluj, Braşov, Iaşi ori aiurea prin UE. Dar nu să rămână în Brăila ori să se întoarcă în Brăila. Acesta e „trendul". Câţi dintre brăilenii absolvenţi de facultăţi revin în judeţul natal? Şi câţi dintre cei care totuşi revin sunt mulţumiţi cu adevărat de această alegere?
Pentru că aceasta este realitatea căreia autorităţile locale trebuie să-i facă faţă: Brăila se depopulează pe an ce trece, şi nu atât din cauza ratei scăzute a natalităţii, cât a „emigrării" spre alte judeţe ori spre alte ţări. Iar cei care rămân, în multe cazuri, sunt cei care nu au luat Evaluarea, care nu au luat Bac-ul, care nu au o facultate. Nu generalizez, dar plecarea din Brăila este un prim scop al multora dintre tineri. Şi nu pentru că nu şi-ar dori să rămână, ci pentru că nu prea au de ce să rămână. Pleacă de nevoie, obligaţi de starea generală a acestor locuri, în căutarea unor oportunităţi de „mai bine". Un „mai bine" pe care l-au aşteptat degeaba aici, la Brăila, şi la care mulţi nici nu mai speră.
