Ba chiar visează că DDD va deveni preşedinte.Există o vorbă: în România, cam la fiecare 5 minute se naşte câte un fraier; totul e să dai de el. Dan Diaconescu a dat peste vreo 200.000, din care pe vreo 29.000 i-a găsit la Brăila. Destul de puţini, dacă stai să te gândeşti că unii dintre ei or fi mai stat şi pe-acasă sau au fost plecaţi din localitatea de domiciliu şi nu şi-au putut exercita, vorba ceea, dreptul (de-aia or fi ieşit unii în stradă acum 23 de ani, ca să aibă alţii dreptul să voteze cu DDD?).Programul lui dandiaconescudirect este cel mai simplu din lume: spui unui popor de gură-cască tot ce-ţi trece prin cap că ar vrea să audă. Nu contează că nu există niciun fundament economic (oricum o dăm în chestii mult prea grele pentru dandiaconeşti, folosind această expresie), dar programul acestui partid (e democraţie, deci putem avea şi un partid de televizor!) sfidează logica şi bunul simţ elementar. Orice om care gândeşte conştientizează că nimic din ce vor dandiaconeştii nu poate fi pus în practică. Nici măcar într-o dictatură. E un soi de program populisto-comunisto-hilaro-stupidoidal şi cam atât. DDD şi câţiva dintre-ai lui ştiu asta, dar se gândesc că, în baza acestuia, vor ajunge cumva să guste din nectarul politicii, fără a fi obligaţi să pună vreodată ceva în practică, pentru că nu vor ajunge niciodată la guvernare. Lucru de care eu sunt conştient, tu eşti conştient, DDD este la rândul lui conştient, dar vreo câteva sute de mii de români, inclusiv vreo 29.000 de brăileni, nu! Lucru de care, evident, DDD era foarte conştient când şi-a făcut un partid cu un asemenea program pitoresc.
Şi, uite-aşa, nişte dandiaconeşti - mulţi la prima vedere, destul de puţini pentru cât de mulţi alţi fraieri sunt în ţara asta - au ajuns prin consilii locale şi judeţene. Uite-aşa vor conta şi ei la alianţele locale, la votarea unor hotărâri locale, la aprobarea vreunui PUZ, la împărţirea vreunui post de viceprimar sau de vicepreşedinte... Dandiaconeştii contează! Ai grijă, aşadar, ca la alegerile viitoare să stai din nou acasă. Cum spuneam, pentru o ţară atât de fraieră, pardon, de mare, numărul lor e încă mic.
