Prin urmare, cum stăm pe partea economică? Rău spre dezastruos. În ultimele trei săptămâni, de la ultima noastră intervenţie pe această temă, leul s-a mai devalorizat cu vreo 3% faţă de euro. Asta înseamnă că, sub noua guvernare, moneda naţională a pierdut 5,5% în faţa celei europene. Mai exact, la o rată în euro echivalentă cu 1.000 de lei, de exemplu, mai trebuie să scoateţi din buzunar încă 55 de lei lunar. Deocamdată. Ca rezultat, şi facturile la utilităţi s-au majorat tot cu 5,5%. Evident, într-o fază a doua, toate urmează să se scumpească. Iar asta îi va forţa pe români să cheltuiască mai puţin, ceea ce se traduce printr-un consum mai mic, vânzări mai mici, producţie mai mică, încasări mai mici pentru magazine şi producători şi, evident, taxe mai mici colectate de stat. Deci, venituri mai mici, deficit mai mare, probleme şi mai mari...
În cazul leului faţă de dolar, deprecierea este aproape de 3 ori mai mare. Şi ce plătim noi în funcţie de cursul monedei americane? "Numai" carburanţii şi gazul rusesc. Aşa că degeaba scade preţul mondial al hidrocarburilor, că nu avem cum să profităm de asta - culmea, acum vreo 2-3 săptămâni benzina ajunsese la 5,6 lei/litru, de la aproape 6 lei.
Iar acum ca acum, e vară şi frumos (apropo, energia electrică s-a scumpit deja cu 5% luna asta, remember?), dar să vedeţi ce veselie o să fie la iarnă! Nu doar pentru cei care se încălzesc direct cu gaz, căci şi agentul termic se face cald - aţi ghicit! - tot cu gaz metan.
Şi dacă e vară şi frumos, e şi secetă. Iar agricultura, oricum la pământ dintotdeauna, suferă dramatic. Efectul este uşor de bănuit: producţii mai mici, importuri mai mari, preţuri şi mai mari. O să scadă TVA-ul la 9% la produsele agricole de bază şi or să se ieftinească - strigă mulţi zilele acestea. Oare? Dacă vor rămâne măcar la preţurile de acum, şi tot ar fi o minune!
Cum tot o minune ar fi să avem per total, în 2012, o creştere economică de măcar 1%. Asta pentru că marile instituţii financiare internaţionale văd un PIB cu numai 0,8% mai mare în acest an, faţă de estimările anterioare, făcute în primăvară, de 1,2-1,5%. Şi ştiţi ce anume depindea de acest amănunt? Poate vă amintiţi expresia "în cazul în care condiţiile economice o permit". Este expresia strict legată, în acordul cu FMI şi Comisia Europeană, de acordarea celei de-a doua tranşe de majorare a salariilor bugetarilor, programată pentru decembrie. Ori condiţia economică primordială care să permită asta era un avans al PIB de măcar 1,5% în acest an. Cum spuneam, nu vreau să mai vorbim despre referendum. Dar oare merită?
