Din când în când, câţiva visători încă mai despletesc verbele în metafore la mal de fluviu, amestecă dimineţile în călimara luminii târzii sau orchestrează simfonia unor anotimpuri rătăcite.
În rest, cultura Brăilei se poticneşte la fiecare pas, manifestările menite să aducă un aer proaspăt în oraşul prăfuit de amintiri au iz de parastas sau ne aduc aminte de festivismul unor vremuri apuse. Recent, Ministerul Culturii a încercat să aline orgoliul rănit al celor zece oraşe care au pierdut din start cursa pentru tilul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021 şi a lansat programul Oraşe europene. Este vorba despre un proiect dedicat oraşelor: Alba Iulia, Arad, Bacău, Brăila, Braşov, Craiova, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Suceava, Târgu Mureş, cei "zece negri mititei" care au intrat în prima etapă a competiţiei, dar pentru care pălăria de Capitală Europeană a Culturii era prea mare.
Cu alte cuvinte, Brăila va beneficia în continuare de un program de susţinere şi de dezvoltare culturală, un fel de parteneriat pe termen lung cu Ministerul Culturii, care s-a angajat să sprijine fiecare din cele zece oraşe. Surprinzător, abia acum, după ce ne-am pierdut identitatea culturală şi ne-am europenizat în cel mai jalnic sens, mai-marii Culturii s-au gândit să ne sprijine, să ne ajute în crearea unui brand al oraşului şi să asigure formarea unor specialişti în cultură. Abia acum, când s-a realizat că nu am reuşit să transmitem nimic din tradiţia bătrânului leagăn al culturii şi din parfumul de altădată al Brăilei, se încearcă o creionare a adevăratelor valori naţionale, dar ne-am trezit că, din nou, avem nevoie de "formarea unor specialişti în cultură", după cum susţine ministrul de resort. După un sfert de secol în care am demolat săli de spectacole, am lăsat în paragină arene, cinematografe, hale industriale, clădirile din centrul istoric se prăbuşesc peste trecători, iar nepăsarea a muşcat adânc din cultura şi arhitectura urbei, acum, avem nevoie de specialişti care să ne înveţe cum să ne păstrăm tradiţiile.
Noi nu mai avem tradiţii, avem brand, nu mai avem cultură, avem nevoie de parteneriate şi de formule de accesare de fonduri europene şi de specialişti care să ne aducă aminte că suntem români şi nu mai suntem în stare să ne întoarcem la ADN-ul florii de salcâm.
Noi, care am hălăduit prin Bălţile Brăilei cu lotca plină de nuferi, nu mai ştim să vorbim despre sălciile pieptănate de vânt, nu mai ştim cum doineşte pământul. Floarea de măr s-a scuturat într-o lacrimă de copil şi ne-am trezit peste timp fără rădăcini, fără aripi...
