"Dumnezeu cu mila, doar la El ne e speranţa!", e răspunsul cel mai des întâlnit, dacă ieşi în câmp şi întrebi un agricultor ce va face mai departe. Pentru ţăranul veritabil, de acord, e un răspuns normal. Ţăranul român asta face de sute de ani. Trudeşte pământul şi scoate icoanele în câmp atunci când nu plouă. Dar să-ţi răspundă aşa un fermier cu zeci sau sute de hectare în spate, cu miliarde împrumutate în bănci pentru utilaje... e mai mult decât absurd. E revoltător. E o crimă. E o crimă să laşi fermierul la mila Domnului, e o crimă să laşi Bărăganul însetat, pustiu în faţa arşiţei.
Şi, totuşi, asta e realitatea. Ce-i drept, acum parcă-i mai rău ca niciodată. Dar crima asta e una cu premeditare şi a început în urmă cu mulţi ani.
Să nu veniţi cu scuze că vai, Uniunea Europeană ne-a distrus agricultura. Că ei, europenii, au interese să se întâmpe aşa. Că ei, europenii, au vrut să ne transforme într-o societate de consum. Nu le accept. Şi asta pentru că, dacă vrem să fim cinstiţi cu noi înşine, recunoaştem. Ne-am făcut-o cu mâna noastră, sub "sfânta" îndrumare a imbecililor care ne-au condus şi ne conduc de 22 de ani. Că n-a venit europeanu' nici să ne dărâme CAP-ul şi să împartă oaie cu oaie, vacă cu vacă, ţiglă cu ţiglă. Nici să distrugă IAS-ul şi să dea pământul cel mai bun "elitei" cotizanţilor de partid. Nici să fure dalele canalelor de irigaţii sau cablurile stâlpilor de tensiune ce alimentau staţiile. Nu ne-au băgat sula-n coaste europenii să nu dăm agricultorilor energie electrică mai ieftină pentru irigaţii. E strict business-ul imbecililor. Ei au ales s-o dea pe mai nimic băieţilor deştepţi. Şi nu de ieri, de azi, ci de ani buni, că doar nu s-a format aşa, peste noapte, gaşca băieţilor deştepţi de la Electrica. Încă de pe vremea Guvernului Năstase tot cer fermierii energie la preţ suportabil. N-au primit-o nici până acum. Iar între timp preţul ei a crescut, a crescut, mai ceva ca în poveşti, încât, în prezent, dacă n-ai tarlaua pe malul Dunării, nici măcar nu mai e profitabil să irigi. Şi iar ne întoarcem la Dumnezeu şi la mila Lui.
Iar mila Lui e mare, s-a văzut anul trecut, când fiecare picătură de ploaie s-a regăsit în PIB. Anul acesta, Dumnezeu n-a mai avut îndurare. Şi asta se va vedea în PIB. Dar credeţi că a înţeles cineva ceva? Prea ocupat cu preluarea puterii, boicotul şi îndeplinirea sarcinilor de partid, ministrul Agriculturii n-a avut vreme să caute soluţii. Viabile şi pe termen lung. Deşi, pe când era în opoziţie, avea o rezolvare pentru orice. De fapt, ca şi precedentul ministru, şi precedentul, şi precedentul.... De 22 de ani la fel, doar "ocupaţiile" au fost altele.
Totuşi, ca să fim drepţi, ceva a făcut ministrul nostru. Între două şedinţe ale coaliţiei a "vomitat" un proiect de ordonanţă, prin care cică vine în sprijinul agricultorilor afectaţi de secetă. Cu o sută de lei la hectar, dar nu mai mult de 10 ha. Adică, indiferent de mărimea exploataţiei, nu mai mult de o mie de lei.
Omul ăsta o fi având minte? Ce să faci pe atâta praf şi pulbere cu o mie de lei!? Ce să faci cu o mie de lei pe fermă, când numai cheltuielile cu un hectar sunt aproape duble! Predecesorii săi, măcar, când aruncau aiurea ajutoare-n sate, trăgeau nădejde electorală. Mia lui n-ajunge nici pentru atât. Darămite să învingă setea pământului şi foamea ţăranului!
Zău că-L mânie pe Dumnezeu!
