Chiar la centru, dacă vă aduceţi aminte, s-a încercat acreditarea ideii că, vezi Doamne!, nu mai vin investitorii în România de frica DNA. Să fim serioşi! Dimpotrivă, aş spune! În condiţiile unui sistem concurenţial corect, fără "parandărăt", fără piedici birocratice, şi cu o stabilitate fiscală rezonabilă, orice investitor de bună credinţă ar zice "mersi". De fapt, "corul bocitoarelor" ascunde nemulţumirea că funcţionarii publici se tem să mai facă blaturi, se tem să mai îndeplinească ordine în buza legii primite de la şefi, astfel că devine greoi accesul preferenţial al "investitorilor" la resursele statului. La fel de adevărat este şi că funcţionarii de care vorbeam s-au trezit privaţi de salariul paralel pe care-l încasau cash sau în natură de la clientela deja formată de cel puţin 10 ani, astfel că acum replicile sunt la fel de acre şi cam aceleaşi pentru toată lumea: "Nu se poate!", "Peste 30 de zile!" Sigur, nu vreau să generalizez! Sunt convinsă că au rezistat oameni integri şi în perioada în care a fi corect constituia un fel de pericol public. Astfel de oameni au rezistat în toate sectoarele: poliţie, justiţie, sănătate, învăţământ, administraţie publică etc. E vremea lor acum şi ar fi şanse ca de frica DNA această minoritate să devină în câţiva ani majoritatea de care ne vom lovi în şcoli, în spitale, în primării şi în general la orice fel de ghişee. Până atunci însă vreau să revin la această aşa-zisă teamă care a paralizat funcţionărimea. Adică până acum în ce fel decurgeau lucrurile? Actele se semnau pe bandă rulantă, fără nicio minimă analiză asupra legalităţii? Pe "ochi frumoşi"? În consiliile locale şi judeţene voinţa majorităţii devenea lege, indiferent ce acte normative se încălcau? Prefecturile verificau legalitatea ordinelor emise de primari şi preşedinţi de CJ după culoarea lor politică? Instituţiile statului făceau acţiuni de control la comandă? Acţiunile revendicative se rezolvau peste noapte doar dacă vindeai drepturile litigioase cui trebuie? Ar fi multe de scris la acest capitol macabru care-a transformat într-un coşmar viaţa multor români. N-a lovit criza, cât a durut nedreptatea în toţi aceşti ani! Credeţi că majoritatea celor plecaţi în afară au ales exilul doar pentru un loc de muncă? Părerea mea este că mulţi au ales să plece în ţări unde regulile sunt clare şi se respectă de toată lumea, iar cine le încalcă plăteşte. Drastic! Cam asta a început să se întâmple acum în România! Sigur, mai este cale lungă până meritocraţia va fi regula, iar bătrâna "pilă" va deschide din ce în ce mai puţine uşi. Până atunci celor care stau cu frica-n sân le doresc "Somn uşor!". Nu de alta, dar nu se ştie cine le va bate-n uşă pe la 6 dimineaţa, a doua zi.
