Săptămâna trecută, în urma editorialului "Boicotez PSD. Cine se bagă?", deputatul Cristian Rizea mi-a trimis un drept la replică, nemulţumit de faptul că l-am menţionat pe post de "paraşutat de la Bucureşti". Textul domnului Rizea, dar şi răspunsul meu, în rândurile ce urmează.
Stimate domnule Marian Coman,
Nu o să pun niciodată la îndoială calitatea dumneavoastră de jurnalist obiectiv, însă speram că făcând parte dintr-o altă generaţie mai tânără de ziarişti, să folosiţi o manieră mai modernă de abordare a lucrurilor.
În rândurile care urmează, o să-mi permit cu voia dumneavoastră să vă fac anumite precizări:
- sunt membru al PSD Brăila din anul 2005, astfel că propunerea pe care am primit-o de a candida în 2008 nu a fost deloc întâmplătoare.
- în 2012, la solicitarea tuturor primarilor şi preşedinţilor de organizaţii PSD din unităţile administrativ teritoriale care compun Colegiul 5, am candidat pentru un nou mandat în Parlamentul României. Vă reamintesc că acea nominalizare am câştigat-o în urma unui vot covârşitor de 21-1, fiind onorat de încrederea pe care cei din Colegiul 5 au acordat-o unui "Paraşutat de la Bucureşti", aşa cum îmi spuneţi dumneavoastră!
- în calitate tot de "Paraşutat de la Bucureşti", am sprijinit rezolvarea mai multor cazuri umanitare, mediatizate chiar de ziarul dumneavoastră şi pentru care, din păcate, nu s-a implicat nimeni din personalităţile cu posibilităţi financiare din Brăila.
Asta, pe lângă ajutorul dat, sub diverse modalităţi, copiilor, tinerilor şi persoanelor în vârstă din Colegiul 5, lucruri pe care le puteţi afla direct de la cei implicaţi.
Stimate domnule Marian Coman, să ştiţi că de multe ori nu e nevoie să fii brăilean sau gălăţean (pentru că sunt născut în Galaţi) ca să demonstrezi că ai SUFLET, că eşti sensibil la necazurile oamenilor, că vrei să sprijini într-o măsură mai mică sau mai mare viitorul unor copii defavorizaţi de soartă!
Al dumneavoastră "Paraşutat de la Bucureşti",
Cristian Rizea
Domnule Cristian Rizea,
În general, cotidianul "Obiectiv" nu publică drepturi la replică la editoriale, texte care exprimă o opinie a autorului cu privire la un eveniment, un fenomen, un anumit tip de realitate. Fiindcă nu trăiţi în Brăila şi, prin urmare, nu sunteţi familiarizat cu ziarul nostru (deşi, dacă staţi să vă gândiţi, probabil că nu o să vă amintiţi de vreun drept la replică la un editorial publicat de vreun ziar în ţara asta), facem astăzi o excepţie, ca dovadă a faptului că sunt deschis la abordări moderne, ba chiar postmoderne, chiar şi în materie de jurnalism.
Mi-e destul de greu să înţeleg resorturile interioare, sincere, oneste, din SUFLET, după cum spuneţi, care l-ar face pe un om din Galaţi, Bucureşti sau de unde sunteţi dumneavoastră să devină, hodoronc-tronc, membru al PSD Brăila în 2005 şi zău că nu văd nicio deosebire între cazul dumneavoastră şi al celorlalţi parlamentari paraşutaţi de-a lungul timpului de la centru ca să reprezinte, cică, Brăila. Smaranda Ionescu, Daniela Buruiană, Gabriel Sandu, Alin Teodorescu ori Diana Tuşa sunt doar câteva exemple, câteva nume de parlamentari care şi-au încasat bine-mersi leafa şi sumele forfetare pe spatele brăilenilor, perorând în campanie promisiuni deşarte şi făcându-se nevăzuţi de-ndată ce n-au mai prins un loc călduţ în grupul parlamentarilor brăileni.
Mă sperie aplombul cu care vă lăudaţi cu cazurile umanitare în care v-aţi implicat, cu atât mai mult cu cât colegii mei îmi spun că ultima oară când au vorbit cu părinţii Amaliei, fetiţa din Ianca bolnavă de leucemie pentru care aţi promis o operaţie în străinătate, aceştia s-au plâns că au încercat în zadar să vă contacteze. După ce i-aţi dus, într-adevăr, până în Italia, unde v-aţi fotografiat cu ei, "ajutorul" dumneavoastră s-a încheiat. S-au lovit ca de un zid de secretara dumneavoastră atunci când au încercat să vă sune. Şi gata. Au trecut nişte ani de atunci, domnule Rizea, iar Amalia este, aşa cum v-a anunţat colega mea în urmă cu câteva zile, în stare gravă, pe patul unui spital din Bucureşti.
Stimate domnule Cristian Rizea, trebuie să vă spun că nici eu nu sunt născut în Brăila, dar aş vrea să înţelegeţi că nu de candoarea unui suflet sensibil duce judeţul ăsta lipsă, ci de respectarea promisiunilor pe care politicienii, fie ei locali sau paraşutaţi de la Bucureşti, le-au făcut de-a lungul timpului. Promisiuni care au legătură mai mult cu chestii tehnice, reci, dar pentru care vă puteţi lupta acolo, la vârful PSD, când grangurii partidului se joacă cu carioca pe hartă ori cu banii din buget. Le ştiţi. Pod, aeroport, autostradă, drum expres etc. Multe dintre ele au devenit subiecte de bancuri, atât de multe vorbe s-au scurs pe apa sâmbetei în toţi anii ăştia. Iar eu nu pot să înţeleg, domnule Rizea, ce Dumnezeu vă opreşte pe voi, ăştia de la PSD, să vă apucaţi de treabă: aveţi Primăria, Consiliul Judeţean, majoritate în Parlament, Guvern. E bine că vă implicaţi în cazuri umanitare, domnule Rizea, însă ar fi momentul să înţelegem cu toţii că Brăila în ansamblu este un copil defavorizat de soartă şi că, din păcate, nimeni nu se ocupă cu adevărat de problemele ei.
Cu bine,
Marian Coman
