Omiterea acestei aglomeraţii urbane (Brăila-Galaţi) de pe harta de priorităţi duce cu gândul la ignorarea celor aproximativ 450.000 de locuitori - dacă e să ne referim doar la populaţia din cele două municipii - şi, implicit, la protestul (şi el ignorat) al primarului Aurel Simionescu. Sau, poate că două promisiuni pentru Brăila ar fi prea mult, iar Guvernul se zgârceşte ca să poată mulţumi pe toată lumea, respectiv pe succesorii baronilor locali în care a dat iama DNA. Trebuie reamintit că, astă-toamnă, acelaşi Dan Şova, care pe atunci nu era ministrul Transporturilor, reîncălzise promisiunea podului peste Dunăre, după o călătorie făcută în China. Să înţelegem că brăilenii trebuie să se mulţumească doar cu una din două (promisiuni): ori pod peste Dunăre, ori arteră rutieră modernă?
În lista celor 13 sudii de fezabilitate se remarcă autostrada nord-sud, care ar urma să lege Bucureştiul de Suceava prin Ploieşti, Focşani, Bacău, Paşcani. Se lămureşte astfel şi conectarea Brăilei-Galaţi la acest tronson: prin Focşani, nu prin Buzău.
Dar ce presupune un asemenea studiu? Este o analiză tehnică, economică, legală, organizaţională etc. ce permite investitorului sau deţinătorului ideii de proiect să ia o decizie cât mai corectă dacă investiţia este viabilă, rezonabilă (fezabilă) şi când sau cum să se facă finanţarea, respectiv implementarea proiectului. Însă un astfel de studiu are o valabilitate de cel mult doi ani, în acest termen fiind obligatorie depunerea cererii de finanţare. De exemplu, analiza făcută în 2011 pe subiectul podului peste Dunăre a expirat. Ne putem consola că cei 200.000 de euro investiţi în ea provin dintr-un împrumut nerambursabil de la BERD. Există şi un prag de cheltuieli pentru aceste studii: 3 la sută din valoarea investiţiei sau 1,5 la sută dacă proiectul este unul de anvergură - cum sunt cele pentru autostrăzi. În timpul guvernării Boc, un studiu de fezabilitate comandat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale pentru autostrada Ploieşti-Buzău-Focşani (125 km) fusese estimat la 2,3 milioane de euro. Evident, nici acesta nu mai este valabil, altfel realizarea lui nu ar fi scoasă din nou la licitaţie. Bani se subînţelege că ar fi, dar ce frapează este faptul că aceste analize se fac pe bandă rulantă, că deseori se repetă pe aceeaşi idee de proiect şi că multe dintre ele nu mai ajung să fie puse în aplicare. Dar schema funcţionează, pentru că legea permite asemenea rateuri. Doar sunt bani publici, ce naiba!
