Am spus asta încă de atunci, din 2010, de când s-au făcut publice condiţiile de înscriere la licitaţia de zeci de milioane de euro - probabil cea mai mare organizată vreodată de autorităţile locale brăilene.
De ce s-a introdus această condiţie, cine a dorit-o şi cine a impus-o, în contextul în care Tancrad era singura firmă care o îndeplinea, deţinând o astfel de staţie, se va afla, cel mai probabil, după ancheta şi după procesul care va urma. Poate se va găsi, astfel, explicaţia la acuzaţia DNA, aceea că „s-a ajuns ca, în timp, anumite societăţi comerciale să deţină monopolul lucrărilor licitate. Firmele respective câştigau procedurile de achiziţie atât la Primăria Brăila, cât şi la Consiliul Judeţean, acestea devenind practic firme care au câştigat marea majoritate a contractelor de achiziţie publică pe plan local şi judeţean, începând cu anul 2004 până în prezent".
Repet: cine a impus acea condiţie? Ce conta dacă executantul unei lucări avea sau nu o staţie de betoane în apropiere de Brăila? Era treaba firmei care licita de unde face rost de beton. Poate îl cumpăra de la firma care deţinea staţia, poate îşi construia propria staţie, poate aducea betonul din China sau de pe Lună, ce importanţă avea, din moment ce realiza lucrarea în termenii şi în limita preţului licitat? De la aceasta cerinţă s-a ajuns ca Primăria să fie obligată să returneze 5 milioane de euro din fondurile UE nerambursabile primite - caz pierdut de municipalitate în instanţă, prin neprezentare exact la final, pe fondul celebrului incendiu din biroul lui Fudulaiche.
De data aceasta, procurorii vorbesc despre un prejudiciu total de aproape 10 milioane de euro, de care sunt acuzaţi primarul Simionescu şi fostul director economic Anghelescu. Probabil nici n-a fost vorba despre şpăgi - de altfel, nici DNA nu pomeneşte nimic despre vreo mită -, poate a fost vorba strict de prostie. Dar, dacă prejudiciul se dovedeşte a fi real, se va lăsa cu condamnări. Va plăti însă şi cel care a impus cerinţa penală sau doar cei care au semnat „ca primarul"? La urma urmei, însă, şi prostia se plăteşte.
