Ne împăcăm cu ideea că "asta este" şi mergem mai departe încovoiaţi de dureri şi suferinţe şi bântuiţi de temeri şi nelinişti, îngroşând constelaţia trecerii prin această lume.
Din când în când, ne mai trezeşte din amorţeală câte o ştire despre atentate cu bombe într-o lume în care se dă ora exactă a civilizaţiei sau despre terorismul încolţit la răscruci de religii, dar ne întoarcem de fiecare dată, resemnaţi, la coşmarul realităţii cotidiene. La grija zilei de mâine, la nesiguranţa locului de muncă, la impozitele care ne împovărează existenţa sau la înstrăinarea din noi.
Când ne ajunge cuţitul la os, ne gândim la sănătatea şubrezită în zadar pe altarul unor credinţe învechite şi la cei care şi-au ridicat imperii peste noapte vânzându-ne iluzii frumos ambalate, cum ar fi apa îmbuteliată, cu preţul sănătăţii noastre.
Între timp, cei plătiţi să ne protejeze sănătatea moţăie în continuare în fotoliile confortabile sau se trezesc de fiecare dată prea târziu din amorţeală şi fac rapoarte din care reiese că nimeni nu este vinovat.
De la o vreme, suntem o ţară de cazuri. Cazul COLECTIV, cazul micuţilor seceraţi de bacterii ucigaşe, sau, mai nou, bătaia de joc privind apa recomandată ca fiind făcătoare de minuni şi care nu este nici măcar apă de ploaie.
Câte experimente mai avem de suportat pe sănătatea noastră şi ce surprize ne mai oferă realitatea în care trăim? Ce spun cei care gestionează banii noştri? Cine plăteşte pentru dezastrul de dincolo de hârtiile cu care se acoperă fiecare caz sau, până unde poate ajunge nesimţirea celor care îşi bat joc de sănătatea şi de banii românilor?
Poate că privesc totul într-o nuanţă de gri. Ar trebui să fac băşcălie pe seama celor care se cocoşează cărând zilnic bidoane cu apă plată, pentru a îngroşa conturile celor care vând iluzii sau ar trebui să mă împac cu gândul că ţara asta e un sat fără câini. Un laborator în care noi suntem tot timpul cobai, unde suferinţa şi boala se transmit pe bandă rulantă, în apă, în hrană, în tot ce există în jurul nostru, iar sănătatea ne este ameninţată la orice pas.
Şi totuşi, pe cei care sunt plătiţi din banii noştri să ne protejeze sănătatea nu îi ameninţă nimeni?
