Aţi fost vreodată în situaţia în care, de milă, de silă, de ruşinea unui vecin sau viitor vecin (care a găsit şi el să-nchirieze de nu ştiu unde o palmă de loc sau un spaţiu), să vă daţi acordul să-şi deschidă o farmacie, iar la o lună după ce a terminat cu bubuiturile, praful, constructorii şi betoanele să constataţi că farmacia se închide şi în locul ei răsare o prea frumoasă cârciumioară, în faţa căreia, în serile caniculare de vară apar mese peste mese, iar hărmălaia nu încetează decât mult după miezul nopţii?
Sunt convinsă, mulţi veţi răspunde DA. E mai mult decât o practică în oraşul Brăila. E o stare de fapt, generatoare de stres şi disconfort.
Ei bine, aceste două mici probleme - două picături de apă într-un ocean de nemulţumiri, indignări, motive de înjurat şi criticat administraţia -, ar fi putut să-şi găsească, luni, o rezolvare. Sau, măcar, un început de rezolvare. Viceprimarul Dănăilă, probabil unul dintre cititorii mesajelor pline de "respect" trimise de cetăţeni pe adresa Primăriei Brăila, a redactat şi propus consilierilor municipali două proiecte de hotărâri care să reglementeze exact aceste situaţii. N-or fi fost ele cele mai bine întocmite proiecte din oraşul acesta, şi nici Dănăilă Sfânta Vineri, dar, ca idei, mie, în calitate de cetăţean adus la limita răbdării şi obligat deseori să uite bunele maniere, mi s-au părut mai mult decât rezonabile. N-am să intru în amănunte legate de prevederile lor, oricum nu sunt eu în măsură să le analizez avocăţeşte. Dar, categoric, le-am perceput ca pe un pas către normalitate, acea normalitate a bunului simţ. Drept urmare, n-am avut nici cea mai mică emoţie că aceste idei nu vor găsi suficienţi susţinători în rândul consilierilor. Evident, mă aşteptam la amendamente, dezbateri, propuneri de îmbunătăţiri. De fapt, mă aşteptam la orice, mai puţin la ce s-a întâmplat în realitate: un proiect a fost categoric respins, iar celălalt scos de pe ordinea de zi. Iar ambele decizii au un numitor comun: Simona Drăghincescu. Am să trec şi peste isteriile doamnei, şi peste show-ul ei deja penibil, de care, prieteneşte îi spun, mi s-a făcut lehamite. Trec, deci, peste Simona Drăghincescu. Ea îşi joacă rolul, din păcate din ce în ce mai prost! Simona de acum 10 ani şi-ar fi dat seama de asta, Simona de acum se crede disidentă. Dar voi, voi ceilalţi consilieri, voi ce rol jucaţi?
Chiar nu v-aţi săturat să fiţi distribuiţi în permanenţă doar în rol secundar? Nu v-aţi săturat să fiţi doar nişte marionete şi să ridicaţi mâinile după cum apasă unul sau altul pe butoane? Nu v-aţi săturat să fiţi huliţi? Nu v-aţi săturat să dormiţi în scaune şi să votaţi la comandă?! Chiar nu vă apasă oraşul acesta ajuns într-o stare atât de deplorabilă tocmai pentru că voi dormiţi? O clică de votangii, atât sunteţi!
Şi sunteţi jalnici, din ce în ce mai jalnici! Ani de zile v-aţi susţinut în gaşcă, aţi votat după partid, după prietenii. Luni, aţi trecut la cealaltă extremă: duşmăniile au dictat votul. Chit că putea ieşi ceva bun pentru comunitate.
Puteaţi să le dezbateţi, să le întoarceţi pe toate feţele, să evidenţiaţi ce nu e în regulă pentru a fi îndreptat. Dar nu, ce atâta bătaie de cap, mai ales când ura şi vechile ostilităţi întunecă minţile! Culmea, faţă de alte proiecte - pe care, deşi vă plângeţi pe la colţuri că vi se bagă sub nas cu o oră înaintea şedinţei, le votaţi cu ambele mâini - acestea, DOUĂ LUNI au stat în comisii! Doar praful s-a aşezat peste ele ... căci, deh!, comisiile de specialitate sunt pentru proşti, nu pentru ioane darc! Ce-ar fi să sesisez şi eu acum DNA-ul în legătură cu ce NU faceţi voi în comisii?! Că tot a ajuns aceasta scuza supremă pentru a nu face nimic!
Pur şi simplu mi-e silă! De la cine dracu să mai sperăm că ne luăm ţara şi oraşul înapoi?
