Pentru că nu mai apucasem să introduc banii în automatul de bilete care adesea nu funcţionează, am scos din portofel o bancnotă de 5 lei pentru a-mi cumpăra bilet de la şofer. Aşa cum, de altfel, am mai procedat în repetate rânduri şi mi s-au luat banii bine-mersi. Uneori primeam bilet, alteori nu. Numai că de data asta, ce să vezi? Şoferul mi-a refuzat banii pe motiv că, vezi-Doamne... nu are bilete, deşi ochii lui trădau un aer de vinovăţie. În fine, după acest răspuns sec din partea şoferului, am insistat să-i plătesc contravaloarea călătoriei pentru a evita eventualele neplăceri. Mă lovesc din nou, de acelaşi răspuns: "Nu. Nu se poate!" De ce? Vă spun eu. Pentru că urma să fiu acel călător prins fără bilet. La nici măcar o staţie distanţă de unde am urcat în autobuz, şoferul a apăsat lung piciorul pe frână şi a tras pe dreapta. A urcat controlul. O femeie mică de statură, cu părul scurt, vâlvoi, de culoare închisă, repeta mecanic: "Biletul la control!". I-am explicat, cu banii în mână, cum am încercat să-mi cumpăr bilet. "N-ai bilet, plăteşti suprataxa de călătorie de 20 de lei sau mergi la secţie!", m-a ameninţat controlorul. Am refuzat să-i fac pe plac, povestindu-i din nou, dar cu alte cuvinte, aceeaşi chestiune. Nimic. Au început presiunile la adresa mea de parcă eram cel mai mare infractor de pe faţa pământului prins în flagrant. Au urcat alte două controloare şi doi poliţişti locali care, efectiv, m-au încolţit cu ameninţări şi mă forţau să cobor din autobuz. Revoltaţi la rândul lor de abuzul angajaţilor "Braicar", călătorii din autobuz mi-au sărit în apărare şi chiar mi-au oferit un bilet. Ce credeţi că a răspuns controlorul? "Nu se pune!" Şi a început să mă împingă, efectiv, spre uşă. Sătulă de circul în care am intrat fără să vreau, am decis să cobor într-un final din autobuz. Am realizat că un astfel de dialog poate continua la infinit cu un om care vrea să-ţi scoată morţiş bani din buzunar şi am sunat la conducerea "Braicar", pentru a afla dacă s-au schimbat între timp atribuţiile controlorilor.
"Într-adevăr, nu e normal aşa ceva! Sfatul meu este să faceţi reclamaţie la noi, depuneţi o sesizare pe numele persoanei care şi-a încălcat atribuţiile de serviciu. Nu trebuie lăsate lucrurile aşa!", a fost reacţia directorului societăţii de transport în comun, Cornel Săndulescu.
Deci, stimată doamnă Marioara Grosu, că aşa am înţeles că vă numiţi, am o uriaşă dorinţă de a vă face o reclamaţie pentru că aţi încălcat legea, nu o dată, de trei ori. Ştiaţi că orice reţinere a călătorului mai mult de 30 de minute se transformă automat în lipsire de libertate şi se pedepseşte penal? Ştiaţi că legea prevede ca activitatea controlorilor să se desfăşoare în mijlocul de transport (şi nu pe stradă), unde se întocmeşte şi procesul de contravenţie, sau se eliberează suprataxa de călătorie? Ştiaţi că funcţia pe care o ocupaţi nu vă dă dreptul să abuzaţi verbal, să intimidaţi, să ameninţaţi sau să înjosiţi în public călătorii prinşi fără bilet?
Am scris despre acest episod pentru că, sunt sigură, mulţi brăileni de bună-credinţă s-au aflat în situaţia mea. Şi sunt sigură că la fel cum am suportat eu acel limbaj şi comportament agresiv, tot aşa au păţit-o şi alţii. Şi nu este nici normal, nici legal.
