Mai mult decât atât, cu excepţia "cinstitului" şi "săracului" Ion Iliescu, ceilalţi, precum şi "sateliţii" din jurul lor din tagma lui Mazăre, Oprişan, Vanghelie, Voicu şi alţii asemenea sunt nişte îmbuibaţi depravaţi, corupţi, demagogi şi mincinoşi, o adevărată jignire la adresa social-democraţiei moderne. Dar i-au votat românii! Au luat majorităţi consistente, uneori covârşitoare, de-a lungul anilor. Asta nu schimbă însă cu nimic realitatea. Norocul acestei ţări a fost că din când în când, pentru o scurtă perioadă, la putere au ajuns şi alţii. Sigur că şi liderii Convenţiei Democrate au avut păcatele lor, sigur că şi liderii Alianţei DA au avut metehnele lor, sigur că şi democrat-liberalii au păcatele lor, dar dacă nu suntem o ţară sud-americană plantată în Europa, dacă justiţia, după o lungă perioadă neagră de umilinţe şi subjugări în faţa unei clase politice PENALE, a ajuns, în sfârşit, să miroasă libertatea, meritul nu este NICIDECUM al social-democraţilor. Pentru magistraţii cu memorie bună, Valeriu Stoica, Monica Macovei şi Traian Băsescu sunt cei care s-au bătut realmente pentru independenţa justiţiei.
Iată de ce distanţa pe care liberalii o afişează zi de zi, din ce în ce mai pregnant în ultima perioadă, faţă de PSD, pentru mine constituie un semn bun. Un semn că acei lideri social-democraţi despre care vorbeam nu au strivit şi ultimul partid istoric rămas în viaţă. Sigur că din vina lui Antonescu, din pricina compromisurilor făcute de acesta, identitatea liberalilor s-a disipat şi-acum au de muncă să iasă din nou la suprafaţă, să recâştige măcar o bucăţică din electoratul de dreapta, care i-a votat sârguincios atâtea tururi de scrutin. La Brăila, de exemplu, cu excepţia deputatului democrat-liberal Alexandru Nazare, am avut tot timpul senzaţia că, de fapt, liberalii sunt cei care fac opoziţie. În ceea ce priveşte atitudinea afişată la centru de PNL, este limpede pentru oricine că Antonescu s-a delimitat şi de penalii lor şi de trădătorii care jucau la două capete. Iar faptul că în prim-planul vieţii politice se află zilele acestea Klaus Iohannis, cu seriozitatea lui nemţească, cu vorbele lui clare, fără miştouri şi glumiţe de doi bani, fără minciuni şi abureli, este o mutare bună a liberalilor. Din punctul meu de vedere, prezenţa lui Iohannis în Guvernul României ar însemna o doză de seriozitate a actului de guvernare pentru cetăţenii care văd şi altceva decât pomenile electorale ale PSD-ului. Mă tem însă, că noi, oamenii care nu trăim din sacoşele PSD-ului, nu vom avea şansa asta. Să mai amintesc şi că PSD se bagă, din nou, în cârdăşie cu partiduleţul securistului Dan Voiculescu, atât de tare încât îl vrea pe "ăla micu" - Daniel Constantin - vicepremier? Să mai amintesc şi că PSD-ul ameninţă cu reintroducerea impozitului diferenţiat, în vreme ce pe de altă parte a scornit "electorata"? N-are rost! Sunt atât de multe măsuri care de-a lungul ultimilor 24 de ani au ridicat la rang înalt corupţia, matrapazlâcurile, nepotismul, incompetenţa, nemunca, pomana, depravarea încât n-ar mai fi de adăugat decât un simplu calcul: cât au fost la butoane social-democraţii în tot acest timp. Şi când faceţi socoteala nu uitaţi că Guvernul Tăriceanu a avut sprijinul PSD, după cum nu uitaţi că tot PSD a guvernat vreun an şi cu PDL.
