Chiar suntem un oraş cenuşiu, înregimentat în zona gri a culturii româneşti? Chiar suntem un oraş îmbătrânit, care îşi târăşte picioarele pe lângă ziduri scorojite, sprijinindu-se de bastonul neputinţei, prin săli goale, în care Crivăţul suflă spectacolul singurătăţii?
Ca într-un vis cioplit în deznădejde, copiii urbei rătăcesc pe coclauri, prin hăţişul unor vremuri uitate şi bat la porţi ruginite, zdrăngănind lacăte şi lanţuri ce încorsetează destine peste care zboară stoluri de porumbei.
Concertăm în ruinele unei generaţii pierdute, peste care se aşterne colbul muzicii rock sau coborâm în catacombele de la marginea fluviului, prelungind lumina scursă din opaiţ.
Fantomele trecutului ne bântuie existenţa la orice pas, iar acele ceasornicului sunt schimbate pe furiş, într-un decor de poveste peste care curge şampania unor vremuri învolburate.
La ceasul din centrul urbei, s-a declanşat dimensiunea unui proiect european ce s-a dorit a fi încununarea cifrei 12, care să însemne: 12 ore, 12 luni, 12 etnii, 12 feluri de mâncare, 12 activităţi, 12 comunităţi,12 oraşe implicate într-un format care să dea o dimensiune regională, dar, s-a blocat în luna a 12-a.
Nici măcar cei care şi-au dorit concursuri de grătare între blocuri, cu multă bere, cu mici şi muştar, festivaluri de dans la bară, angajate sexy în spălătoriile auto, concerte de manele la Teatrul "Maria Filotti", concursuri de spart seminţe pe bulevard, de înjurături sau de poezii de dragoste "la mişto" nu se mai pot bucura.
Toate ideile şi propunerile brăilenilor dornici de afirmare au pălit în faţa listei scurte, care nu a ţinut cont nici de tradiţia culturală a Oraşului cu salcâmi, nici de personalităţile din toate domeniile care au plecat de aici către toate colţurile lumii şi nici de manifestările culturale împământenite pe umărul stâng al bătrânului fluviu.
Poate că nu ştim să ne prezentăm adevărata valoare, poate că nu am învăţat să păstrăm foşnetul Dunării într-o scoică şi să scoatem esenţa din floarea de salcâm...
Poate că scurt metrajul prezentat comisiei de selecţie pentru titlul de "Capitală a Culturii 2021" nu ne reprezintă. Dar ce mai contează acum?
