Care-i treaba cu Crin? L-am văzut marţi seară perorând la postul de televiziune al prietenului său Voiculescu, făcându-l mincinos pe fostul ministru Rus şi atacându-l pe premierul Ponta, care-i pare "destul de ameninţat şi intimidat în aceste zile" şi al cărui guvern "a dat senzaţia unor anumite timidităţi şi anumitor ezitări". Care-i treaba cu Crin? Simte că aliaţii din PSD îl lasă baltă şi că visul său - un coşmar pentru democraţie, ar spune unii - începe să se spargă sau trăieşte clipa aia în care, cu sau fără motiv, toţi îi par împotrivă şi în care conspiraţiile răsar din toate părţile: "Ioan Rus are ceva de ascuns şi a făcut foarte bine că a plecat... Dacă a plecat"; "Asistăm la o conspiraţie împotriva democraţiei şi a statului de drept"; "Am primit ameninţări, dar private au fost, private rămân"; "Dacă mi-am consumat nişte ani din viaţă, domnul Băsescu nu mai scapă de mine, şi nici aceşti bandiţi care îl înconjoară şi care au furat de au rupt şi fac tot ce pot să îl ţină pe Băsescu acolo. Oamenii ăştia de mine nu scapă decât dacă mă omoară!"?
Care-i treaba cu Crin, pe care l-am şi votat în urmă cu nişte ani, gândindu-mă că democraţia ar fi mai sigură dacă Geoană nu ar ajunge în turul II. Cum care Geoană? Domnul ăla pe care Ponta l-a dat afară din partid după ce ne-a bătut la cap că e cel mai bun pentru preşedinţia României.
Profesorul de istorie ajuns după derapajul lui Tăriceanu preşedintele liberalilor, senatorul cu cele mai multe absenţe, candidatul care a ajuns în Parlament din poziţia a doua - înfrânt, în fond, la numărul de voturi de Ionuţ Popescu -, omul care i-a cerut Monei Muscă demisia din PNL pentru că a colaborat cu Securitatea, dar care nu s-a sfiit să bată palma cu securistul dovedit Dan Voiculescu şi nici cu un alt colaborator notoriu al Securităţii, Sorin Roşca Stănescu, oratorul Crin Antonescu împlineşte mâine o lună de când se află la Palatul Cotroceni.
După numai o lună, ceva s-a dus din sclipiciul lui George Crin Laurenţiu Antonescu. Nu ştiu care-i treaba cu Crin, nu ştiu ce anume îi provoacă metamorfozele ciudate, tot mai vizibile de la o apariţie publică la alta, însă ceea ce rămâne în urma lui mă sperie: o patrie izolată, un popor injectat cu ură, mai multă sărăcie şi mai puţine speranţe. În fond, una dintre speranţele pe care Crin le-a ucis în această lună este speranţa în Crin Antonescu.
