Mă număr printre cei care se întreabă din ce în ce mai des până când şi pentru ce suntem nevoiţi să suportăm o clică de neaveniţi care atacă poporul ăsta atât de greu încercat, şubrezindu-l cu instrumentele unor demnitari care nu ne reprezintă. Ar trebui să cred în basme până la adânci bătrâneti ca să-mi imaginez că un candidat care, în lupta pentru fotoliul prezidenţial propune schimbări radicale, chiar va putea să se achite de promisiunile asumate. Şi totuşi, suntem în plină campanie electorală. A venit toamna cu "proiecte de ţară" şi cu un cortegiu de arestări. Această desfăşurare de forţe ne abate atenţia de la realitatea profundă, de la frigul care ne bate la uşă şi neputinţa de a ne plăti facturile din ce în ce mai consistente, de la încrâncenarea de a face faţă situaţiei de la o zi la alta, până la acceptarea unui pariu cu viaţa. Revenind la „proiectele de ţară" ale candidaţilor la preşedinţie, ele nu ne aduc decât promisiuni răsuflate, legate de economie, educaţie, sănătate, autostrăzi, drumuri şi poduri, aceleaşi clişee pe care le-am auzit de ani de zile pe scena politică românească, dar cu alţi şi alţi actori. Cele mai multe dintre aceste proiecte de reformă eşuează însă la scurt timp după ce candidaţii ajung în barca Puterii, iar alegătorii rămân de fiecare dată cu buza umflată, păcăliţi de vorbe ieftine. În replică, apar explicaţii de tot felul, clientelismul de partid îi face pe neaveniţi să ajungă peste noapte în poziţii de autoritate fără să aibă habar ce au de facut, corupţia înfloreşte pe toate planurile în orice anotimp, şmecherii şi descurcăreţii scriu pagini ample în istoria neamului, chiar şi după gratii, iar „fraierii" care respectă legile şi regulile jocului rămân cu datorii la întreţinere şi nu îşi pot achita facturile curente. În toamna asta, nu se mai numără bobocii. Românii numără "proiectele de ţară" şi arestările făcute de DNA. Pe lângă promisiunile deşănţate ale candidaţilor înscrişi în cursa pentru Cotroceni, descinderile DNA în toate sectoarele de activitate sunt de-a dreptul spectaculoase.
Nici nu reuşeşti să îţi dezlipeşti bine privirea de pe o ştire cu un nou lot de arestări, că pică imediat alţii în plasa DNA. Baroni locali, şefi de consilii judeţene, patroni de cluburi sportive, poliţişti, jurnalişti sub acoperire, inspectori şcolari, etc,. o paletă vastă de persoane dau cu subsemnatul în această perioadă la DNA în diverse cauze de corupţie.
Suntem o ţară în care corupţia a ajuns la rang de cinste. Este uluitor cât de repede se cerne clasa îmbuibaţilor peste noapte. Ca într-un joc de domino, milionarii de carton fac un joc de glezne şi îşi iau o perioada de odihnă, pentru a-şi aşterne amintirile într-o carte concepută "la rece".
Între timp, noi rămânem într-o ţară sărăcită, bolnavă şi lipsită de educaţie, cu o economie înecată în corupţie; o ţară în care foamea şi prostia îi îndeamnă pe mulţi să meargă la urne cu turma.
Până când?
