Suportăm cu stoicism toate mirosurile şi îmbrâncelile, ca nişte saci cu cartofi ambulanţi pe tarlaua societăţii de transport în comun şi încercăm să facem faţă celor care profită de înghesuială şi de neatenţia noastră ca să ne sustragă câte ceva din geantă. Din ce în ce mai des, de parcă nu aşteptăm destul mijloacele de transport în comun, autobuzele opresc preţ de câteva minute bune aiurea, pe traseu, timp în care controlorii BRAICAR, care pândesc haiduceşte pe la colţuri de blocuri sau după maşini, năvălesc înăuntru şi ne percheziţionează dacă avem sau nu legitimaţii de călătorie. Nu ştiu cum se întâmplă dar, de fiecare dată, şi controloarele circulă tot în gaşcă, potrivit aceluiaşi regulament şi grafic, dar nu verifică niciodată biletele sau abonamentele şmecheraşilor care sparg seminţe fără pic de jenă, sau trec cu vederea pirandele cu fuste creţe şi puradeii care stau cu ochii pe ciordit. În schimb, sub privirile revoltate ale celor din jur, controloarele ameninţă şi amendează călătorii prinşi în flagrant, care nu au de unde să-şi cumpere bilet sau pe cei care au dat deja contravaloarea tichetului şoferilor, iar aceştia nu mai recunosc. Chestia asta cu automatele de bilete defecte este o altă poveste, dar, dacă oricum în oraş sunt zone în care nu ai de unde să îţi procuri un bilet, iar călătorii s-au obişnuit să decarteze suma respectivă şoferului, de ce acesta nu este dotat cu tichetele de călătorie aferente?
Acum, dacă tot a început curăţenia de primăvară, iar edilii au decis să schimbe faţa oraşului în cinstea alegerilor locale, s-a gândit cineva şi la schimbarea condiţiilor de transport în comun sau a graficelor aberante după care circulă autobuzele BRAICAR? Pe de altă parte, vremea s-a mai încălzit, putem face şi noi puţină mişcare, de la o staţie la alta, cu abonamentele în buzunar, pentru a prinde convoiul de autobuze în Bariera Călăraşilor, de exemplu, până la Primărie sau până în centrul vechi al oraşului, unde se formează o altă gaşcă de maşini. În fond, se spune că mersul pe jos face piciorul frumos, că mişcarea este sănătate curată, iar cei care conduc destinele BRAICAR şi autorităţile locale chiar se gândesc la sănătatea noastră. Şi totuşi, dacă tot vrem să avem un oraş civilizat, nu ar fi mai bine să ţinem cont şi de aceste amănunte? De ce să fim pândiţi şi somaţi la drumul mare de către angajaţi plătiţi să oprească maşinile în trafic, în loc să fie dotaţi şoferii de autobuze cu bilete? De ce să nu călătorim civilizat, fără stres că nu merg automatele sau că şoferii nu recunosc atunci când iau bani pentru transportul anumitor persoane, de parcă nici usturoi nu au mâncat şi nici gura nu le miroase? Sau, de ce nu se face o verificare a biletelor la urcarea în mijloacele de transport, ca pe vremuri, de către acele controloare, care acum stau ascunse prin staţii sau după blocuri şi apoi năvălesc în gaşcă peste călători, de parcă am fi o adunătură de infractori ? Şi, nu în ultimul rând, ce înseamnă pentru cei care conduc destinele societăţii BRAICAR sau pentru edilii care promit marea schimbare a urbei să avem un transport în comun civilizat?
