"Ne-a ajutat Dumnezeu şi anul ăsta!", spunea toată lumea, inclusiv voci guvernamentale, conştiente că, la nivel oficial, contribuţia statului - prin Ministerul Agriculturii - era una minoră. A dat Domnu ca, an de an, producţia agricolă să fie uriaşă, iar ponderea acesteia în creşterea economică să fie semnificativă.
Numai că, vara aceasta, Dumnezeu şi-a cam luat concediu, iar Guvernul Ponta s-a văzut lipsit de aportul unuia dintre cei mai eficienţi "miniştri" ai săi, care fără bani a tot contribuit la dezvoltarea agriculturii româneşti. Abia acum, când seceta a început să facă prăpăd, ne-am amintit şi noi de sistemele de irigaţii nefuncţionale, de costul apei pentru irigat, de lipsa unei strategii şi a unei infrastructuri adecvate unei ţări care se bazează semnificativ pe agricultură. Acum, brusc, şi-a amintit şi ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, că trebuie să ne punem la punct sistemul naţional de irigaţii, pentru care ne trebuie 1 miliard de euro până în 2020 (de ce nu s-a fi gândit în 2012 la asta?), că fermierii n-au bani să solicite irigarea culturilor, că nu sunt suficiente fonduri pentru eventuale despăgubiri etc - probleme de care Doamne-Doamne ferise guvernul în ultimii ani. De aceea s-o fi gândit şi Biserica să-i pună pe enoriaşi la treabă şi să se roage, poate-poate îl înduplecă pe Dumnezeu să revină la "serviciu" şi să dea drumul la apa din cer - ceea ce a şi făcut vineri noapte, în mare parte a ţării - pentru că apa de la sol este "la pământ".
Va trebui însă să înţeleagă şi guvernul, oricare ar fi el, că a te baza doar pe Dumnezeu în problema agriculturii nu poate fi o strategie de stat şi că politici de genul "ce-o da Ăl de Sus", "cum o vrea Dumnezeu", "cu voia Domnului" şi "ajută-ne, Doamne!" nu pot merge la nesfârşit. Nu de alta, dar o avea şi Dumnezeu treburi mai importante decât să o tot facă pe ministrul în Cabinetul Ponta.
