Totul a fost o glumă, dar una mai degrabă amară, pentru că motivaţiile care ar fi stat la baza acordării unui asemenea titlu municipiului nostru sunt cât se poate de reale - şi menţionez doar câteva: degradarea clădirilor istorice, abandonarea gunoaielor la colţul străzilor, numărul mare de câini vagabonzi, aspectul de gheto al multor cartiere sau zone de locuit, inclusiv din zonele centrale ale oraşului, aspectul în general mohorât, sumbru şi neîngrijit al oraşului, lipsa unei săli de concerte şi a unei orchestre simfonice, lipsa în general a respectului autorităţilor faţă de cetăţean şi a cetăţenilor faţă de propriul lor oraş, lipsa unei conexiuni rapide a oraşului/judeţului cu restul ţării şi cu restul UE etc.
În contextul candidaturii Brăilei la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2021, toate motivele de mai sus sunt adevărate provocări pentru autorităţi, cărora acestea trebuie să le facă faţă. Sunt realităţi ale unei Brăile actuale, realităţi ce ar trebui să devină istorie peste nici măcar 6 ani.
Şi asta mai ales în contextul în care pentru acest titlu şi-au anunţat până acum candidatura nu mai puţin de alte 11 oraşe din România, multe dintre ele stând deja mult mai bine decât Brăila la multe dintre capitolele care cântăresc în desemnarea câştigătorului: Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Arad, Sfântu Gheorghe, Oradea, Alba Iulia, Baia Mare, Braşov şi, mai nou, însăşi capitala ţării, Bucureşti. Majoritatea au aeroporturi ori/şi conexiuni cu autostrăzi, majoritatea au un nivel de dezvoltare economico-socială mult mai ridicat, majoritatea sunt centre universitare, majoritatea au facilităţi de cazare adecvate, ca să nu mai vorbim că Bucureşti are cam tot ce-i trebuie, iar Iaşiul chiar este dintotdeauna o capitală culturală a României.
Cu alte cuvinte, misiunea Brăilei de a fi un candidat serios la titlul de capitală culturală europeană este una extrem de grea. Nu chiar imposibilă, dar pentru a avea cât de cât şanse e nevoie de un plan realist şi ambiţios, un plan care să se respecte chiar şi dacă Brăila nu câştigă titlul în cauză. Mai precis, un plan care, indiferent de rezultatul final, să conţină rezolvarea tuturor problemelor enumerate mai sus.
Este bine că Brăila este susţinută şi de oraşele învecinate, este bună apropierea de Delta Dunării, este cât de cât de ajutor distanţa relativ scurtă faţă de Aeroportul de la Constanţa - dar pentru asta acel mult-pomenit pod peste Dunăre chiar ar trebui să devină realitate în următorii ani. În plus, Brăila are potenţial, are istorie (din păcate, mai glorioasă decât prezentul), inclusiv culturală, dar mai are ceva, ce niciunul dintre oraşele candidate nu au într-o asemenea măsură. Ceva pe care iniţiatorii şi autorităţile trebuie să insiste extrem de mult. Ceva pe care UE pune de regulă enorm de mult accent. Ceva ce oficialii de la Bruxelles chiar iubesc: multietnicitatea - din trecut, adevărat, dar care încă se mai păstrează, chiar dacă într-o proporţie mult mai mică, şi astăzi. Nu există un alt oraş candidat care să aibă o diversitate etnică atât de mare cum are Brăila: lipoveni, greci (mai ales că oraşul-pereche care va fi capitală culturală europeană în 2021 va fi din Grecia), turci, evrei, tătari, ţigani, armeni, ba chiar şi bulgari şi italieni. Din punctul meu de vedere, pe lângă rezolvarea punctelor de mai sus, aceasta ar putea fi cartea decisivă a Brăilei. Totul e să fie jucată cum trebuie.
