Dar să transformi o instituţie, chipurile, independentă, într-una aflată la dispoziţia unui penal notoriu şi să te apuce acum grija de starea de sănătate a acestuia, e nu doar revoltător, ci de-a dreptul josnic. Asta în condiţiile în care sute de mii de oameni cinstiţi trăiesc în viaţa de zi cu zi în condiţii mai rele decât cele oferite de Arestul Poliţiei.
Poate Avocatul Poporului ar fi trebuit să reclame faptul că Oprescu suferă, de fapt, de ceva la cap, poate un început de Alzheimer, dat fiind cele vreo 700 de milioane de lei vechi, ascunşi în săculeţe, de care primarul arestat al Capitalei pur şi simplu a "uitat"! Asta da problemă de sănătate, în condiţiile în care nu-mi imaginez vreun om normal la cap care să uite pur şi simplu de existenţa atâtor bani. Dar să intervii direct, pentru internarea lui Oprescu la un spital „civil" de stat, întâmplător chiar cel pe care l-a condus înainte să fie primar, într-o rezervă specială, destinată nicidecum oamenilor obişnuiţi, ăsta e de-a dreptul tupeu. Tupeu de infractor cu funcţie.
A uitat de 700 de milioane de lei vechi, dar brusc, odată cu arestarea preventivă, Oprescu şi-a amintit de toate bolile de care a suferit, suferă ori ar putea să sufere. Dintr-odată, este atât de bolnav, încât nu ne imaginăm cum de-a putut să-şi exercite atâţia ani ditamai funcţia de primar al ditamai Capitale a României. Precum mulţi alţi fraţi "de suferinţă" în ale arestării preventive pentru corupţie, şi pe Oprescu l-au năpădit toate bolile pământului, iar pe Avocatul Poporului toate grijile posibile faţă de bietul arestat.
În mod normal, într-o asemenea situaţie, Victor Ciorbea ar fi trebuit să-şi dea automat demisia. Ori ar fi trebuit demis a doua zi, de Parlament. Ba chiar acuzat pentru favorizarea infractorului. Dar când Parlamentul, el însuşi plin de puşcăriabili, menţine în funcţie un premier judecat pentru spălare de bani şi evaziune, n-ar trebui să ne mai mire nimic. Doar să ne revolte, deşi asta se dovedeşte a fi lucrul cel mai greu în cazul românilor.
