Un rest care, în ciuda frustrărilor pe care le resimte atunci când este victimă a nedreptăţilor, rar ia atitudine. Oricum, la o adică, şi atitudinea civică poate fi de vânzare.
De unde vine, totuşi, toată stricăciunea asta, care a ajuns practic să sufoce societatea? Ce ne diferenţiază de lumea civilizată? Pentru că, la urma urmei, niciun popor nu s-a născut educat, nu s-a civilizat de bunăvoie. Pe niciunii nu i-a lovit aşa, peste noapte, corectitudinea, decenţa, bunul simţ. De ce în România a reuşit corupţia să se extindă aşa de mult, ca un cancer!? Din punctul meu de vedere răspunsul este: LEGILE. Tot dezmăţul acesta infracţional de la nivel înalt, căci la el mă refer, e o consecinţă a unor legi prost făcute, cu sancţiuni care, de multe ori, parcă încurajează ilegalităţile. Nici n-aş şti ce exemplu concret să aleg, uitaţi-vă şi dumneavoastră, presa e plină de scandaluri de corupţie, mită, trafic de influenţă, foloase necuvenite, în care sunt implicaţi deputaţi, senatori, primari, preşedinţi de CJ, judecători. Toţi, într-un fel sau altul, au încălcat flagrant legea pentru bani. Şi toţi, deopotrivă, au în spate averi fabuloase, adunate în timp, fără ca nimeni să-i întrebe vreodată care e sursa veniturilor.
"De moarte şi de fisc nu scapi niciodată în State", ştie deja toată lumea. În România, fiscul e praf în ochi. E e o instituţie de tortură doar pentru contribuabilii oneşti. În rest, nu există. La fel cum nu există nici legi care să facă lumină în acest domeniu. Chiar aşa, cine să le facă!? Politicienii, parlamentarii? Ce interes ar avea?! Niciunul! La fel cum n-au niciun interes să înăsprească sancţiunile. Nu vedeţi cum au ciuntit şi legile deja existente, încât doar să-i mângâi pe cap pe infractori mai lipseşte? Averile li se conservă bine-mersi, condamnările şi le fac la domiciliu, bolile, reale sau imaginare, şi le tratează în străinătate.
De fapt, de aproape 25 de ani, tot asta se întâmplă cu clasa politică românească, principala vinovată. S-a pus la adăpost prin legi, şi-a creat în jurul ei o elită contrafăcută, formată din aserviţi, şi şi-a croit o lume paralelă doar pentru ea şi ai ei. O lume în care intri doar în funcţie de averea pe care poţi s-o pui la dispoziţia partidului, grupul de interese pe care poţi să-l deserveşti, concesiile şi fărădelegile pe care eşti dispus să le faci. O lume în care nu trebuie decât să vinzi şi să cumperi şi să mimezi cât mai bine democraţia! O lume în care adevăraţii profesionişti nu-şi găsesc locul. Onoarea şi demnitatea nu sunt de vânzare.
