Ori, şi mai bine spus, dacă factorii decizionali implicaţi ar fi dat dovadă de la bun început de transparenţă şi bună credinţă.
Revenind la problema autonomiei Ţinutului Secuiesc din România şi a ultimului marş de susţinere a acestei idei, la care au participat cel puţin 100.000 de oameni, ceea ce reprezintă o cifră uriaşă, este clar că liderii acestui demers îşi bazează întreaga operaţiune pe manipularea etnicilor maghiari.
În primul rând, pentru că la mijloc este vorba de interese meschine, de conflicte interne între liderii minorităţii maghiare, care încearcă astfel, fiecare, să adune cât mai mulţi susţinători.
În al doilea rând, dar de fapt cel mai important, liderii maghiarilor - indiferent că vorbim despre UDMR sau gruparea lui Laszlo Tokes - îşi justifică existenţa doar prin acest aşa-numit deziderat al secuilor. Fără această trâmbiţată autonomie, niciunul dintre liderii în cauză nu şi-ar mai justifica existenţa politică. Pentru că ei nu au un scop care să conducă la un nivel de trai mai bun al maghiarilor, nu au un program economic, nu au vreun plan de măsuri de dezvoltare a zonei. Ei atâta ştiu, de 20 de ani încoace: autonomia. Deşi UDMR a fost la guvernare tot 20 de ani, judeţele Harghita şi Covasna, unde se află majoritatea etnicilor maghiari, constituie şi acum una dintre zonele cele mai puţin dezvoltate din ţară! Iar o autonomie nu va rezolva problema subdezvoltării, ba dimpotrivă, o va acutiza. Pentru că o va izola şi mai mult, economic, social şi cultural. Dar, ca şi confraţii lor politicieni români, udemeriştii au acelaşi interes major: o zonă mai săracă este mai uşor de controlat şi, desigur, de manipulat.
Un ţinut autonom maghiar îi va izgoni pe turiştii români şi pe investitorii români. Locuitorii de acolo vor fi şi mai puţin încurajaţi să înveţe limba română, inducându-li-se şi mai mult ideea că nu sunt obligaţi să o ştie (de altfel, nici acum nu sunt obligaţi), fiind de fapt condamnaţi să rămână pe veci acolo, să nu-şi poată găsi un loc de muncă în altă parte a ţării şi să asigure liderilor maghiari masa de votanţi care să-i trimită pe vecie în Parlament.
Am analizat cu atenţie reportajele de la marşul de duminică al celor 100.000 de maghiari şi mi-au sărit în ochi următoarele repere: un bătrân purtând o pancartă (pe care evident a primit-o de la organizatorii "bine" intenţionaţi) pe care scria "Vrem limba maghiară oficială lângă limba română". Limba maghiară este acum ca şi oficială în zonele locuite preponderent de maghiari.
Pe o altă pancartă scria "vrem autonomie, nu independenţă", dar nimeni nu s-a obosit să le explice nici măcar maghiarilor care ar fi diferenţa dintre cele două definiţii. Un domn bine purta şi el un banner pe care scria "România este şi ţara noastră, a secuilor", o afirmaţie cât se poate de bun simţ, dar nedovedită nici de participanţii la marş, nici de liderii maghiarilor, mai ales că în timpul manifestaţiei de duminică s-a intonat imnul... Ungariei. Şi să se mai mire cineva că românii nu percep toată această mascaradă altfel decât ca pe o acţiune de unire a Transilvaniei cu Ungaria? Şi care, evident, îi sperie şi îi revoltă deopotrivă?
O autonomie a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, altfel decât cea pe care zona o are şi acum, nu va putea exista niciodată în România, din simplul motiv că ea ar trebui prevăzută în Constituţie, iar Constituţia în această formă ar trebui aprobată prin referendum naţional, ceea ce nu se va întâmpla cât timp românii vor fi încă majoritari în ţara asta. Iar liderii maghiarilor sunt extrem de conştienţi de acest lucru, doar că trebuie să se facă şi ei utili într-un fel pentru cei care-i votează. La urma urmei, manipularea este singurul lor deziderat şi, la fel ca majoritatea românilor, şi etnicii maghiari cad întotdeauna în această capcană. Deh, un ţinut al celor nemanipulaţi încă nu există şi nici nu are vreun politician interesul să-l creeze.
