Sunt câteva dintre concluziile raportului Corpului de Control al prim-ministrului cu privire la tragedia din Colectiv, dat publicităţii în ziua în care Belgia era sub teroarea atentatelor - motiv pentru care raportul a trecut în plan secundar.
Dar concluziile ar trebui să fie la fel de îngrijorătoare ca şi eventualitatea unui atac terorist: suntem la pământ în privinţa intervenţiei în cazuri grave, în situaţii de urgenţă, în catastrofe colective. Dotările, spitalele, coordonarea, profesionalismul, viteza de reacţie, legislaţia - toate reprezintă componente ale unui alt fel de „bombă" - una necontrolată, ce poate exploda oricând, făcând victime suplimentare în cazul unei tragedii majore. Este, de fapt, un atentat în continuă desfăşurare. Al nostru, autentic românesc, cauzat în primul rând de incompetenţă.
ISU, DSP, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi spitalele unde au fost internate victimele au manifestat deficienţe în intervenţiile din cazul Colectiv, mai arată raportul, care spulberă oficial şi mitul privind superprofesionalismul lui Raed Arafat, căruia i se reproşează decizia de a nu se instala la locul tragediei un post medical avansat, deşi acesta se afla la intervenţie, necoordonarea tuturor activităţilor de intervenţie, refuzul ajutorului din partea ambulanţelor private. De altfel, dacă stăm să ne gândim bine, intervenţiile de urgenţă, coordonate de Arafat, au dat greş în toate momentele importante din ultimii ani în care trebuia să acţioneze ca la carte. Şi au fost doar câteva: prăbuşirea în Apuseni a avionului pilotat de Adrian Iovan şi prăbuşirea elicopterului Smurd în lacul Siutghiol, din staţiunea Mamaia. Cum s-ar reacţiona în cazul unui - Doamne-fereşte! - atentat terorist ori al unui cutremur major?
În mod clar, Raed Arafat are meritele lui în formarea şi reformarea autorităţilor responsabile cu intervenţia în caz de urgenţe, pe care i le recunoaşte o ţară întreagă, dar este evident că instituţiile în cauză, din coordonarea lui, sunt deficitare fix în situaţii-cheie, când ar trebui să funcţioneze ireproşabil şi să-şi demonstreze capacitatea maximă de profesionalism. Or această capacitate este, aşa cum o spune şi raportul în cazul Colectiv, undeva sub medie.
În mod normal, după un asemenea raport şi după o asemenea tragedie cumplită, trebuie să existe şi responsabili direcţi - cu nume, prenume şi funcţie -, care trebuie să şi plătească. Până acum, a plătit doar o parte din factorul politic. La finalizarea întregii anchete ar trebui să răspundă toţi cei implicaţi şi, evident, trebuie îmbunătăţit sistemul de intervenţie. Altfel, când se va întâmpla data viitoare, va fi exact la fel. Pentru că nu trebuie să ne amăgim, o „dată viitoare" va exista cu siguranţă, singura necunoscută din ecuaţie fiind doar „când".
