Nu mai spun de terorişti, traficanţii de carne vie, arme, droguri, de imigranţi ori criminali. Şi mă opresc. Nu mai spun nimic legat de atribuţiile lor. Pentru că sunt atât de scârbită, cum n-am mai fost de la scandalul judecătoarei care şi-a vândut sentinţa pentru o rochie şi o şedinţă la un salon de înfrumuseţare. Căci, păstrând aceleaşi "proporţii", şi cei cinci poliţişti de frontieră de la Brăila, care consemnau minciuni în actele de constatare a infracţiunii şi împărţeau captura cu braconierii din Tufeşti, s-au vândut pentru ... câteva kilograme de caras şi plătică. Ce nemâncaţi! Ăştia au împins în derizoriu până şi ideea de şpagă! Corupţii lu' Peşte Prăjit!
Să fie clar, nu le banalizez fapta. E grav, e foarte grav ce au făcut, nici toată apa din Dunăre n-ar putea să le spele păcatul. Cu atât mai mult cu cât cloaca aia de la Tufeşti în care s-au băgat şi pe care au hrănit-o atâta vreme cu bună ştiinţă e doar o fărâmă din mizeria, din otrava care sufocă şi ucide fluviul de ani de zile. Şi pentru ce? Dumnezeule! Sunt mai ieftini decât prostituatele de pe centură, care se vând pe nişte amărâte de bonuri pe masă! Mi-a dat plânsu-n râs! Să faci atâta şcoală, să bage statul în tine atâţia bani ca să te-nveţe cum să lupţi cu teroriştii şi traficanţii, iar tu să pui botu pentru o saramură, mai grasă ce-i drept, la nişte infractori din Tufeşti!
Ce aşteptări să ai de la asemenea specimene? Ce încredere să ai în ei, să-ţi apere graniţele, când nu-s în stare să apere un capăt de Dunăre? Cum să nu braconeze golanii, cum să nu pescuiască la curent electric ori în perioadă de prohibiţie, când cei care ar trebui să-i prindă şi să le sancţioneze fărădelegile lucrează cu ei mână în mână. Pe bune, asta nu mai e corupţie, e deja crimă!
De ani de zile se tot trag semnale de alarmă. Pescari amatori, pescari profesionişti, specialişti în acvacultură, cercetători ... toţi avertizează că lucrurile au scăpat de sub control pe Dunăre, că braconajul a căpătat o amploare greu de stăpânit, că resursa de peşte e în pericol, că s-au făcut greşeli după greşeli ce, în final, au condus la depopularea fluviului. Ei vorbesc, ei aud. Dunărea e fără stăpân.
Agenţia din subordinea Ministerului Agriculturii, ANPA, elaborează doar strategii, proiecte ori norme şi implementează politici. Adică papă bani, stând în fund pe un scaun generos dintr-un birou. Pentru zona de inspecţii ... n-am auzit vreodată să amendeze. Eu cel puţin, de ANPA, în afară de faptul că eliberează permise de pescuit şi încasează cotizaţii, nu mai ştiu altceva. Dar nu-i vorba că n-am auzit sau nu ştiu eu, dacă ar avea o activitate susţinută, mă gândesc că s-ar vedea. Adică ar avea, cum spune pescarul, balta peşte, iar în hală am găsi şi altceva în afară de crap de crescătorie şi macrou congelat. ANPA e căzută astfel din schemă. Deci, rămâne Poliţia de frontieră, prin angajaţii ei. Agenţi care, după cum au constatat ofiţerii Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA) au o mare grijă! Grija să împartă în favoarea lor prada şi să anunţe braconierii când se fac razii. Ce să mai spun! DGA, fir întins!
