Fermierii ori transportatorii - nişte evazionişti, poliţiştii, jandarmii - nişte mafioţi. Inspectorii ori magistraţii - nişte corupţi, patronii - nişte îmbuibaţi pe transpiraţia angajaţilor, pe care-i tratează ca pe nişte sclavi. Ţăranii - nişte puturoşi, săracii - nişte căpuşe, funcţionarii - nişte needucaţi, care freacă menta cât e ziua de lungă.
E una din cele mai frecvente greşeli pe care le facem, intenţionat sau nu. Deranjaţi, nemulţumiţi, îngrijoraţi, enervaţi, disperaţi de multele lucruri rele ce se întâmplă în jurul nostru, de multe ori nu mai avem vreme şi răbdare să separăm grâul de neghină şi generalizăm. Înjurăm la grămadă, acuzăm la grămadă, blestemăm chiar la grămadă, picând, cu voie sau fără, mult prea des în păcatul generalizării. Priviţi în jurul dumneavoastră şi spuneţi, nu am dreptate? Băgăm în aceeaşi oală grupuri întregi, bresle, pături sociale, profesionale ori categorii de vârstă, naţii şi etnii. Aruncăm cu piatra în grămadă fără să ne mai întrebăm, chiar toţi merită?
Şi eu mă surprind uneori făcând asta, dar îmi amintesc apoi cât sunt de ataşată de persoanele în vârstă din familia mea, de cât sacrificiu aş fi capabilă pentru ele, de cât de recunoscătoare îi sunt unui anumit medic, profesor, preot, cu câtă disperare am cerut ajutor unui om al legii, cât m-am bucurat de succesul unei tinere rome, cât de impresionată am fost de truda unui ţăran sau de frământările şi neputinţele unui patron, de cât de deranjată am fost atunci când, la grămadă, pentru opinia publică, jurnaliştii erau toţi nişte tonomate.
Şi atunci mă întreb, e corect? Evident că nu, oricât de îndreptăţiţi ne place să credem că am fi.
Românul are o vorbă, "nu există pădure fără uscăciuni". Şi vedem asta zi de zi, pe stradă, în şcoli, în spitale, pe şosele, prin magazine, în tribunale, instituţii ori firme. Şi simţim asta de fiecare dată când suntem victimele unui abuz, unei nedreptăţi, atunci când pierdem ceva sau pe cineva din cauza incompetenţei, prostiei, nepăsării. Pentru că da, există judecători corupţi, există poliţişti spăgari, există profesori incompetenţi, preoţi fără niciun dumnezeu, pensionari cu pensii nesimţite, funcţionari piloşi ori medici care îşi condiţionează munca de plate unei sume.
Dar, la fel de adevărat este că există, în toate aceste categorii profesionale, specialişti în adevăratul sens al cuvântului, oameni ce merită toată stima şi respectul societăţii. În ei loveşte păcatul generalizării. Ei sunt, de fapt, adevăratele victime ale acestui sistem care e atât de prost construit, încât, în loc să recompenseze profesionalismul, rezultatele de excepţie şi fidelitatea, generalizează practic totul (pornind de la salarii) bagatelizând greşelile şi incompetenţa. Pentru că asta face acest sistem strâmb ce promovează nişte legi atât de ciudate, încât grave greşeli profesionale sunt sancţionate penibil de uşor, dreptul de practică fiind aproape "sfânt" în România.
Există însă şi câştigători în toată această nedreptate, marii beneficiari. Pentru că, în timp ce noi, cei de jos - învrăjbiţi cu bunăştiinţă - ne devorăm unii pe alţii aruncându-ne culpe făcute sau nefăcute, ei, cei care susţin şi promovează sistemul corupt, îşi văd bine mersi de treburile murdare, făcând-o pe filantropii şi bunii creştini. De aceea s-a şi ajuns în situaţia mai mult decât ciudată în care parte importantă a opiniei publice cere sancţiuni drastice pentru profesorul, medicul, judecătorul ori poliţistul şpăgar, ar linşa repetentul, beţivul, cerşetorul, puturosul, infractorul de drept comun, dar face megacampanii şi urlă din toţi rărunchii: Free Adi!, Free Gigi! Free Gică!, Free etc.
