Acum, Tăriceanu se visează chiar şi preşedinte al României, deşi intrarea sa în cursa prezidenţială are drept scop mai degrabă facilitarea ajungerii lui Victor Ponta în această funcţie.
Totuşi, într-o ţară normală, ca şi contribuabil care-i asigură lui Tăriceanu o parte din salariul său de şef al Senatului, ai unele pretenţii. Nu te-ai aştepta, de exemplu, să-ţi explice că vacanţa plătită a parlamentarilor, care va dura cam o lună şi jumătate, timp în care ei vor ajuta la campania electorală a prezidenţiabililor, este ceva "corect" - după cum singur declara. "Ştiu că există o atitudine critică din partea opiniei publice, vreau însă să vorbesc foarte sincer. Prefer o atitudine de acest gen decât ipocrizia legată de ideea că trebuie Parlamentul să funcţioneze şi să dea cât mai multe legi. Parlamentul nu este fabrică de legi. Un parlament nu se evaluează după câte legi a votat, ci după calitatea lor", spune, nonşalant, şeful Senatului.
Din câte ştiam eu, Parlamentul chiar asta trebuie să facă: să fabrice legi. Asta este menirea lui fundamentală. Nu să facă pe agentul electoral, nu să-şi apere corupţii, nu să lase legile să se adopte tacit, nu să le uite prin sertare cu anii, nu să se blocheze din lipsă de cvorum, nu să amnistieze şi să graţieze politicieni penali. Şi da, să facă legi bune. Dacă stai să-l asculţi pe Tăriceanu, ai putea crede că Parlamentul, chiar dacă fabrică legi puţine, le face de calitate. Serios? Câte legi aberante, incomplete, evazive, părtinitoare au fost votate de Parlament în ultimii 25 de ani?
Aaa, că Tăriceanu are un interes direct legat de această vacanţă, fiind candidat la preşedinţie, este altceva. Dar putea la fel de bine - cum ar fi fost normal - să se autosuspende din funcţia de preşedinte al Senatului (aşa cum şi Ponta ar fi trebuit să facă din funcţia de premier), să-şi ia o vacanţă fără plată şi să-şi facă, astfel, campanie electorală. Pe timpul lui, pe banii lui, pe barba lui şi a partidului lui. Pentru că eu, contribuabil care îi asigur lui Tăriceanu şi altor câteva sute de trântori din Parlament veniturile, nu vreau să-i plătesc pe unii pentru a-şi face jobul de la partid.
Şi apropo de lucrurile importante pe care trebuie să le facă Parlamentul, este interesant - de fapt revoltător - că lui Tăriceanu nu i se pare că Senatul ar trebui să se grăbească cu ridicarea imunităţii senatorilor (foşti miniştri) PSD Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu, cercetaţi în mega-dosarul Microsoft. "Nu o să facem probabil o şedinţă numai pentru această solicitare (de ridicare a imunităţii parlamentare, solicitată de DNA), în general putem să organizăm o şedinţă de Birou Permanent când avem o ordine de zi consistentă", explica senin, acum vreo săptămână, acelaşi Tăriceanu. Eventual să mai aşteptăm, să se mai adune vreo trei-patru cereri din partea DNA, să treacă alegerile, să treacă şi sărbătorile de iarnă şi apoi om mai vedea.
Cum să nu te revolţi, când vezi o asemenea atitudine din partea unui preşedinte de Senat şi a unuia care se vrea preşedinte al ţării? Cum să mai reuşească vreodată Parlamentul să-şi recâştige din încrederea aproape de zero pe care românii o mai au în acesta? Cum să nu fie cea mai hulită şi dispreţuită instituţie din România? Cum naiba să ajungă un asemenea arogant preşedinte?
