În teorie, Stancu are dreptate: orice serviciu trebuie plătit de către cei care beneficiază de el. Dar tot teoretic mai există o regulă: nimănui nu i se poate sista un serviciu pe care l-a plătit. Cum împaci cele două reguli, când serviciul se furnizează la grămadă? Şi mai ales că nu vorbim despre cablu tv ori internet, ci despre asigurarea apei potabile. Că şeful CJ este de acord că locatarii bun-platnici lăsaţi fără apă au tot dreptul să fie nemulţumiţi nu rezolvă problema şi nici nu-i încălzeşte cu ceva pe aceştia. "Când se va proceda la branşarea individuală a fiecărui apartament, atunci se va putea opri apa la fiecare apartament care nu plăteşte" - explică, filosofic, Stancu. Bun atunci, dar CÂND? Există vreun plan în privinţa asta, există vreo decizie concretă în acest sens, există vreun orizont de aşteptare? Există măcar o intenţie serioasă a autorităţilor la acest capitol? Da, ştiu că şeful CJ nu e responsabil de oprirea apei în municipiu, el doar sărind să-l apere pe primarul Aurel Simionescu, dar dacă tot a făcut asta înseamnă că ştie despre ce e vorba. "Deocamdată suntem în situaţia asta, la grămadă", a completat şeful CJ. Care "deocamdată"? Suntem în situaţia asta, la grămadă, nu de "astăzi", aşa cum spune Stancu, nu de ieri, ci dintotdeauna, iar problema bun-platnici contra rău-platnici este veche de cel puţin 20 de ani. Timp în care nu s-a făcut absolut nimic! Aşa cum nu s-a făcut nici în cazul alimentării cu energie termică, un serviciu groaznic de prost, asigurat tot de municipalitate, prin CET, sistem care, în cele din urmă, şi-a dat obştescul sfârşit. Iar asta s-a întâmplat dintr-un motiv simplu: a existat concurenţă - respectiv gazul metan.
În cazul apei potabile şi al serviciilor asigurate de CUP "Dunărea" nu există alternativă. Nu e ca în cazul cablului tv ori al internetului, de exemplu, ca fiecare să se poată muta de la o companie la alta, imediat cum simte că serviciul prestat este prost ori prea scump.
CUP "Dunărea" deţine un monopol absolut asupra unui produs vital, un serviciu asigurat la preţurile care-i convin şi la care oamenii nu au alternativă. Faptul că în 20 de ani nu s-a făcut absolut nimic în privinţa branşării individuale a blocurilor arată că nu se va face nici de acum încolo. Arată o nepăsare crasă faţă de acest aspect, de care autorităţile îşi aduc aminte doar când se revoltă oamenii fără datorii la întreţinere că au fost lăsaţi fără apă potabilă.
Aşadar, sistarea apei potabile NU este o măsură normală, atâta vreme cât există măcar un bun-platnic şi cât timp tu, furnizor de apă şi autoritate locală, nu te-ai implicat cu absolut nimic în rezolvarea problemei restanţierilor. A te ascunde în spatele contractelor pe care CUP "Dunărea" le are doar cu asociaţiile de proprietari, pe care le consideri singurele vinovate, înseamnă doar fugă de răspundere. Să arunci problema în spatele celor fără datorii, pe care îi îndemni să "îi lămurească" pe cei cu restanţe să plătească înseamnă că doar te speli pe mâini de problemă. Să sistezi furnizarea apei potabile la grămadă, fără să ai în vedere găsirea unei soluţii la o problemă veche de decenii, o poate face oricine, chiar şi paznicul de la uzina de apă. Pentru atâta lucru nu trebuie să fii ditamai directorul ori ditamai primarul de municipiu sau ditamai preşedintele de consiliu judeţean.
