Acum, după o perioadă de câţiva ani, vine la ai săi în vizită, pentru a-şi petrece Sărbătorile de iarnă. Vine cu maşina încărcată cu cadouri pentru cei de-acasă. Observă, încă de la intrarea în România, la Nădlac, drumuri mai bune, maşini mai multe şi de generaţie mai nouă. Observă case mai multe, mai mari şi mai frumoase. Observă mulţi tineri cu smartphone-uri şi tablete, observă mulţi oameni poate mai veseli şi ceva mai bine îmbrăcaţi decât ştia el ultima oară. Pe la Deva intră pe o nouă autostradă, care-l duce dincolo de Orăştie şi de Sebeş, unde stătea două ore să treacă de o intersecţie, şi apoi mai departe spre Sibiu. Acasă nu urmăreşte televiziunile româneşti şi nu ştie că e proaspăt inaugurată. Zeci de kilometri noi de autostradă, cu asfalt ca-n palmă şi mai arătoasă decât multe alte autostrăzi din Vest, pe care a venit el. Asta îl surprinde cu adevărat şi îl face să privească România un pic cu alţi ochi. "Hai, că nu e dracu chiar atât de negru, ceva-ceva se schimbă şi în ţara asta!", îşi zice. Nu se gândeşte că asta l-ar putea face să se reîntoarcă vreodată, dar îl face să spere că poate va fi ceva mai bine pentru cei rămaşi aici.
Ceaţa de afară îl face să se piardă şi mai mult în gânduri de mai bine. Nu observă şoferii care-l depăşesc, mergând cu o viteză mai mare decât cea care s-ar recomanda la condiţiile de afară. Zăreşte panourile informative electronice de pe autostradă care nu transmit niciun mesaj, dar se gândeşte că de fapt nu ar avea ce să transmită, nu că sunt nefuncţionale. Nu ştie nici că, în urmă cu doar trei zile, pe panourile acelea se lăfăia mare mesajul "Proiect cofinanţat de Guvernul României", iar sub ele Ponta rânjea satisfăcut, tăind panglica inaugurală a unei autostrăzi pe care n-a început-o el şi pentru care UE plăteşte de fapt 85%.
Brusc, pare că autostrada se termină, că drumul se îngustează şi toată lumea frânează brusc. Numai că pe autostradă, exact în această porţiune, este polei. Este ora 8.30 dimineaţa şi nimic n-ar justifica lipsa unui material antiderapant. Nimeni nu s-ar gândi că poate exista atâta incompetenţă. Şi totuşi, maşinile alunecă precum săniile şi aproape 40 de autoturisme intră unul în altul, ca nişte jucării aruncate de un copil supărat. Din fericire, nu sunt răniţi grav, dar maşina românului nostru, ca şi în cazul altor 30 de şoferi, e lovită rău. Cadourile pentru cei dragi s-au făcut praf şi zac aruncate, alături de faruri, stopuri sparte, bare îndoite şi cioburi de parbriz, pe asfaltul nou-nouţ, neted ca-n palmă. La câteva zeci de minute după dezastru, utilajele care împrăştie material antiderapant îşi fac cu tupeu simţită prezenţa printre fiare îndoite şi oameni traumatizaţi. Bine-ai venit în România!
