Nu, n-au făcut mare lucru. Au împărţit găleţi, geci, pungi cu ulei şi zahăr, au dat ajutoare sociale, pomeni electorale, au schimbat pe ici pe colo câte ceva, dar n-au făcut mare lucru pentru ţara asta. Au făcut însă pentru ei. Au furat din tot ceea ce a însemnat ban public. N-au dat nimic fără să-şi tragă partea, n-au investit nimic fără să-şi ceară cota, n-au permis nimănui să investească fără să-şi ceară tainul, n-au acordat niciun contract public fără să-şi tragă comisionul. Şi n-a fost unul mic. Putea fi 2-3%, şi-ai fi închis ochii. Putea fi 5%, şi-ai fi zis că „dacă umbli cu miere, te mânjeşti". Dar ei au luat o cincime din borcan. Ei au cerut 20%. 10%, cum este acuzat că pretindea Oprescu, era deja modestie. Deşi, la sumele care se învârt la nivelul Capitalei, 10% este imens faţă de 20% cât s-ar cere la o comună ori un orăşel.
N-or fi toţi aşa, or exista şi aleşi cinstiţi. Dar cu cât DNA intră mai tare în ei, cu atât mai mult se conturează imensul prejudiciu. Prea mulţi au furat şi prea mult s-a furat din banul public. De fapt, din banul tău. E clar, media e undeva la 20%. 20% din sute de miliarde de euro învârtiţi de ei în ultimii 25 de ani.
Gândeşte-te ce ar fi însemnat România cu cei 20% în plus! Am fi avut cu 20% mai multe autostrăzi (ar fi existat măcar o autostradă continuă de la est la vest, de exemplu), am fi avut cu 20% mai multe şcoli, grădiniţe şi creşe, am fi avut cu 20% mai multe spitale şi clinici, am fi avut cu 20% mai multe drumuri reparate, mai multă verdeaţă, mai multă pădure. Am fi avut cu 20% mai multă educaţie. Am fi avut cu 20% mai multe investiţii, cu 20% mai multe locuri de muncă. Am fi avut pensii mai mari cu 20%, salarii mai mari cu 20%, un leu mai puternic cu 20% în faţa euro şi un nivel de trai cu 20% mai ridicat. Am fi fost mai dezvoltaţi cu 20%, ca ţară, ca popor, ca naţie.
Dar ei te-au furat cu 20%, promiţându-ţi, de fiecare dată, toate cele de mai sus, fără să realizeze nimic. Ţi-au furat din banii tăi, din tinereţea ta, din copilăria ta. Ţi-au furat 20% din viaţă. Şi abia acum unii dintre ei încep să plătească. Dar prea puţin ca să-ţi mai redea viaţa înapoi.
PS: În timp ce redactam rândurile de mai sus, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului şi al doilea om în stat, declara nonşalant: "Nu e admisibil ca stabilitatea în funcţii înalte şi reputaţia politicienilor să atârne de declaraţiile vreunui denunţător".
