Ei bine, această şarlatanie a început să nu mai impresioneze şi să nu mai fie credibilă, iar mulţi dintre autori au ajuns deja după gratii, acolo unde le era locul. Acum, însă, a înflorit o nouă metodă de a-i fraieri pe oamenii ce deschid uşor uşa unor necunoscuţi şi se lasă "furaţi" de prezenţa unor aşa-zişi studenţi, pentru care orice zi se transformă în...Ziua Cafelei. Trebuie să recunosc, deşi nu nu mă dau în vânt după chilipiruri, zilele trecute eram cât pe ce să iau ţeapă de... Ziua Cafelei. Deşi norocul nu mi-a bătut niciodată în uşă, sau poate că o fi bătut, dar nu era nimeni să îi deschidă, de data asta am deschis. Am auzit zarvă mare pe scară şi bătăi insistente în uşă. Când am deschis, trei tineri, care s-au dat drept studenţi în Bucureşti şi care erau foarte interesaţi de un sondaj de opinii, m-au întrebat dacă sunt consumatoare de cafea şi ce fel de cafea am în casă. Şi, cum din bucătărie venea o aromă îmbietoare de cafea, s-au luminat imediat la faţă şi mi-au spus că sunt câştigătoarea unor premii consistente, pentru simplul fapt că am cafea în casă. Cu un debit verbal care l-ar fi făcut invidios pe vremuri şi pe Cristian Ţopescu în comentarea unui meci de fotbal, "studenţii" mi-au spus că "norocul" dăduse peste mine chiar de Ziua Cafelei, când o firmă, ei ştiu care, îi răsplăteşte pe consumatorii acestei licori cu diverse produse. Şi, într-un tir de felicitări care i-au făcut invidioşi pe vecinii de palier, adunaţi ciorchine pe scară, scoşi din casă de hărmălaia provocată de "sondajul de opinii", tinerii au început să scoată dintr-o geantă de voiaj, rând pe rând, diverse produse electrocasnice pe care mi le depozitau în braţe, exclamând de fiecare dată " felicitări, felicitări, aţi câştigat, aşa cum a câştigat şi vecina de lângă lift şi alţi zece vecini de la etajele inferioare!".
Deşi nu ştiam nici măcar că era Ziua Cafelei, fusesem declarată câştigătoare şi premiată cu o tigaie dry cooker, nişte benzi de slăbit, care erau recomandate şi în tot felul de dureri de spate şi un robot "ca-n reclamă", valoarea lor depăşind 700 de lei, după spusele tinerilor respectivi. În schimb, nu trebuia nici măcar să semnez un formular, nici să dau o serie sau un număr de buletin, trebuia doar să mă bucur de produsele oferite de firma de cafea şi să achit transportul premiilor. Şi, cum transportul respectiv se ridica la 170 lei, le-am cerut tinerilor studenţi câteva acte doveditoare, certificate de garanţie, ceva acolo, care să justifice faptul că eu chiar câştigasem produsele respective. Ştiţi ce mi-au răspuns? Că ei sunt studenţi, că nu îmi pot oferi niciun alt fel de garanţie şi că nu au solicitat decât taxa de transport, motiv pentru care şi-au luat tălpăşiţa şi au plecat să bată la uşile altor apartamente. Nu ştiu dacă produsele respective valorează mai mult sau mai puţin decât taxa de transport şi nici dacă erau sau nu în stare de funcţionare. Ştiu doar că "vrăjeala" şi tupeul cu care bat la uşile noastre astfel de indivizi pot face noi victime. Furaţi de mirajul unor produse ce par că le pică din cer, oamenii de bună-credinţă pot cădea oricând în plasa unor astfel de specimene puse pe căpătuială cu orice preţ. Noua înşelătorie care oferă premii băutorilor de cafea, dar cer "taxă de transport" sau alte taxe inventate lansează pe piaţă o nouă serie de şarlatani. Aceşti "studenţi" sunt escroci de meserie, fără milă sau conştiinţă, dar cu mult tupeu. Pentru ei, Ziua Cafelei este în orice zi.
