Un lucru mărunt, ca multe alte lucruri mărunte, care ne pun deseori pe noi, brăilenii, în tot felul de situaţii jenante. De exemplu, gândiţi-vă cât de comod este pentru un manager care are în vizită de lucru o delegaţie dintr-un alt judeţ sau dintr-o altă ţară să asigure oaspeţilor, după o zi întreagă de discuţii şi negocieri, câteva clipe de relaxare. Un tur al oraşului, o cină decentă, o plimbare la pas prin centrul vechi ori pe faleză. Puneţi-vă în situaţia lui oricare dintre voi, nu-i aşa?!, toţi avem nişte rude, nişte prieteni, nişte foşti colegi de facultate, care la un moment dat ne-ar putea fi oaspeţi. Evident, miza este alta, situaţia e şi mai delicată când la mijloc sunt contracte importante, e imaginea unui produs sau a unei societăţi. Dar, la urma urmei, jena asta este o palmă pe obrazul oricărui brăilean. Pentru că e de-a dreptul penibil să te scuzi în faţa unor străini când un roi de ţânţari te năpădeşte la terasă, oricât de luxoasă sau "de fiţe" ar fi ea. E penibil să te scuzi când eşti nevoit să treci prin mijlocul unei haite de maidanezi, prezente chiar şi în cele mai aglomerate zone de protipendadă, să te faci că nu vezi haldele de gunoi ori clădirile emblematice în paragină, să te chinui să ocoleşti tomberoanele sau să te fâţâi minute bune pentru un loc de parcare. Da, sunt lucruri mărunte, dar care crează disconfort şi stinghereală oricui. Cu atât mai mult unui manager care poartă în spate povara unor negocieri.
Dar ce Dumnezeu e simplu în oraşul acesta! Toate drumurile spre Brăila şi din Brăila sunt praf. Celulozei, Industriei, Baldovineşti sunt doar bomboanele de pe colivă. Ce Dumnezeu e simplu pentru investitori în ţara asta! Fiscalitatea e ucigătoare, politica economică e criminală, legile sunt varză, birocraţia sinucigaşă, iar concurenţa tot mai neloială. Vorbesc de adevăraţii investitori, să fie clar! Ciurucurile care fac averi fabuloase peste noapte numai pe şpăgi şi contracte servite, ăştia supravieţuiesc ca paraziţii intestinali. Ca să dea şpaga nu trebuie să plimbe partenerii de afaceri nici pe faleză nici să le ofere o bere la o terasă din centrul vechi. Nici măcar să-i invite la firmă nu e necesar, ba chiar e contraindicat.
Degeaba sunt oportunităţi, degeaba există potenţial, dorinţă de implicare şi chiar oameni dispuşi să investească de la zero sau să dezvolte afaceri deja existente. Degeaba... atâta vreme cât cei în mâinile cărora se află pâinea şi cuţitul - cei care elaborează legi, politici fiscale, strategii pe termen lung, cei care pot acorda facilităţi şi ajutoare - doar dau cu bla-bla-bla-ul în faţa microfoanelor, apoi împart contractele, posturile, sprijinul financiar, proiectele, pe sub masă. De aceea, dar şi pentru toate lucrurile mărunte (dar care adunate cântăresc mult) e greu să răzbeşti prin hăţişul economiei autohtone, iar adevăraţii manageri, adevăraţii investitori sunt aproape kamikaze în România. La fel de vulnerabili în faţa realităţii ca managerii brăileni când îşi scot musafirii în oraş.
Ce fac politicienii? Păi, de la stânga la dreapta, promit locuri de muncă şi facilităţi pentru investitori, că tot suntem în an electoral. Vorbe goale! Ei nu se îngrijesc măcar de drumurile care duc la cei mai mari angajatori din Brăila.
