În ciuda apartenenţei la familia socialistă europeană, PSD nu şi-a aliniat ori conectat nici reperele, nici strategiile, nici conştiinţa de grup la valorile partidelor de stânga din vestul Europei. Reflexul FSN-ist îi cheamă mai degrabă către răsărit, către modelul oligarhiilor slave şi nimic nu va schimba acest lucru. Deşi se şoptesc cuvinte ca reformă, deşi se discută despre congrese purificatoare, miza mişcărilor tectonice din partidul al cărui preşedinte de onoare este Ion Iliescu va rămâne doar preluarea sau păstrarea puterii de către un grup ori altul, grup ce va respecta acelaşi model care a definit "stânga" românească timp de 25 de ani.
Şi-apoi cum s-ar putea schimba PSD? Ce anume ar putea declanşa o reformă reală a felului în care moştenitorii perestroikăi au înţeles să facă politică? Putem privi cu atenţie la ceea ce se întâmplă în PSD Brăila, spre exemplu, şi lesne o să înţelegem că nimic fundamental nu se va schimba în acest partid. Să ne amintim că toţi liderii PSD Brăila au fost aleşi/ realeşi în UNANIMITATE. Absolut toţi membrii PSD care au participat la vot sunt pe deplin responsabili pentru faptul că Gheorghe Bunea Stancu, de pildă, este preşedintele PSD. Nu a existat mişcare de dizidenţă în partid. Nu a fost nicio persoană care să facă opoziţie, care să condamne apucăturile preşedintelui Stancu sau care să prezinte un punct de vedere diferit, care să se delimiteze public, atunci când era cazul, fie de felul în care erau sifonaţi banii publici către firmele de casă, fie de modul în care preşedintele CJ se comporta cu subordonaţii ori cu jurnaliştii. Toţi, absolut TOŢI MEMBRII PSD s-au făcut parteneri la bune şi complici la rele cu acesta. Prin urmare, semnalele de fum pe care Doru Damian le aruncă precum un veritabil şaman apropo de demiterea lui Stancu sunt măsura mocirlei morale în care se scaldă partidul. Să nu uităm, spre exemplu, că Damian este cel care stătea la dreapta "tatălui" şi zâmbea aprobator ori completa aţâţâtor când ziariştii brăileni (şi nu mă refer neapărat numai la cei de la "Obiectiv") erau făcuţi albie de porci prin conferinţele de presă. Este deci Damian cel care dă semnalul schimbării în PSD Brăila? Îmi vine să râd. Cum tot a râde îmi vine când văd ipocrizia cu care Rizea îl apără pe Stancu, vorbind, culmea, despre ipocrizie! Este Mihai Tudose, naşul vicepreşedintelui CJ Florin Mija, mai breaz decât Rizea? Să fim serioşi. În ani întregi de deputăţie, nici de numele lui Rizea şi nici de cel al lui Tudose nu se leagă vreun proiect legislativ serios, vreo iniţiativă curajoasă, vreun ţel care să vizeze comunitatea. Îi deosebeşte doar faptul că Rizea îşi întreţine imaginea prin apariţii televizate, în timp ce Tudose, evitând prezenţa publică, preferă să-şi transforme minusurile într-un fel de mister. Sunt ei mai breji decât Stancu? Îndrăznesc să spun că nu. În felul lui, Stancu are şi ceva pozitiv. Este autentic, direct, lipsit de ipocrizie. Despre niciunul dintre cei care s-au aliniat vreme de 10 ani în spatele lui nu pot să spun acest lucru. Ce va câştiga PSD Brăila după înlăturarea lui Stancu? Doar un plus de făţărnicie, un plus de ipocrizie. În rest, aceeaşi maşină de tocat destine, acelaşi aparat ce-şi conectează gurile la conductele cu bani publici.
Sunt de părere că în cazul PSD, schimbarea nu poate veni din interior. Singurele instrumente care pot aduce reforma rămân DNA şi ANI. Puşcăria şi frica de puşcărie.
