Între două ninsori, am încercat să văd partea plină a paharului şi luminiţa de la capătul tunelului prin care ne-am rătăcit de o bună bucată de vreme. Dar, în vâltoarea acestor vremuri, nu mai ştiu care este vânătorul şi cine este vânatul. Acalmia de pe scena politică se sparge într-un parteneriat strategic, iar noi vom urmări din nou atacuri frontale, pe ecranele televizoarelor încinse de discuţii polemice.
Parlamentarii nu fac în continuare nimic, autorităţile locale au rămas încremenite în poziţia "pe loc repaus" şi noi aşteptăm să cadă următoarea ninsoare peste mocirla în care trăim.
De la o zi la alta, ne acoperă aisbergul neputinţei. Dincolo de această realitate, politicienii îşi ambalează dezinteresul în tot felul de promisiuni, iar parlamentarii aşteaptă reluarea discuţiilor privind majorarea salariilor lor la 11.500-12.000 lei, într-o ţară în care un pensionar este nevoit să trăiască din 300-400 lei lunar. Ca într-o cursă de şoareci, alergăm la nesfârşit de un sfert de secol şi sperăm să ne fie mai bine. Trăim în nesiguranţă şi cu teama zilei de mâine, căutăm vinovaţi pentru tot ce ni se întâmplă, ne-am obişnuit cu pomeni electorale, vorbim despre schimbare şi nu reuşim să schimbăm mare lucru. Anul acesta vom traversa două tururi de alegeri, locale şi parlamentare. În scurt timp, pe scena politică pot apărea surprize, sau, nu se poate întâmpla nimic, putem merge în continuare, pe aceeaşi bandă, în cursa noastră de şoareci. Depinde de noi.
Între două ninsori, copacii îşi scutură bruma de promoroacă şi rămân tot mai goi, peste cenuşiul acestui oraş, care aşteaptă ninsoarea schimbării. Dar, ninsoarea ne-a luat totdeauna prin surprindere şi nu am fost niciodată pregătiţi de schimbare.
