Nu, nu e o glumă proastă a vreunui penibil, treaba e serioasă, propunerea chiar a intrat în dezbaterea Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor. Şi, probabil, doar plecarea lui Anton de la PNL la PMP ne-a scăpat, deocamdată, de votul în plen. Şi pare şi mai serioasă văzând cu câtă vehemenţă au reacţionat reprezentanţii marilor lanţuri de magazine, pe bună dreptate îngrijoraţi de viitorul propriilor afaceri.
Habar n-am cine este acest Anton, presa centrală îl descrie ca fiind un traseist politic, implicat în mai multe scandaluri şi dosare penale. Un personaj controversat, dar extrem de bogat, cu mai multe afaceri în domeniul comerţului şi agriculturii.
În aceste condiţii, acest domn Anton, mare om de afaceri, ar fi trebuit să ştie că într-o economie liberă, pe o piaţă liberă, cererea şi oferta dictează, deci este aberant să îngrădeşti accesul consumatorului ori cumpărătorului la anumite servicii ori produse. Mai mult, impunerea în business-uri a unor restricţii, indiferent de ce natură, nu ar face decât să favorizeze unul sau altul dintre actori. Ceea ce contravine clar legilor concurenţei.
Dar să încercăm să acordăm clemenţă domnului Anton şi celor care-i sprijină iniţiativa, să presupunem că ideea chiar a izvorât dintr-o inimaginabilă dorinţă de a sprijini producătorii locali, ţăranii, truditorii pământului, din naţionalism ori încredere în produsele autohtone. E suficient!?
Categoric NU. Şi asta pentru că, în realitate, pieţele româneşti n-au nicio legătură cu ideea aceea idilică de piaţă, în care ţăranul vine la prima oră a dimineţii cu marfa pe care o produce singur în bătătură. Lapte, carne, ouă, zarzavaturi - toate proaspete, gustoase, naturale, sănătoase. Despre ce vorbim?! Pieţele româneşti nu mai aparţin de mult ţăranilor veritabili. Pieţele româneşti sunt ocupate în proporţii covârşitoare de comercianţi cu afaceri mai mult sau mai puţin curate şi patronate, fără niciun dubiu, de samsari. Mafia fructelor şi legumelor, mafia laptelui, mafia cărnii au înflorit în pieţele româneşti, dezvoltate pe umilirea adevăratului producător, înşelarea cumpărătorilor şi evaziune fiscală. Deci, pe cine vrei să protejezi tu, măi, Antoane? De la cine mă obligi tu să cumpăr şi în ce condiţii, ai idee?
Nu, nu vreau să generalizez şi să spun că toţi comercianţii din pieţe sunt necinstiţi, aroganţi ori că toţi înşală la cântar, dar, după câteva experienţe neplăcute, e greu să mă convingă cineva că cel mai bine pentru mine şi economia locală ar fi să-mi fac cumpărăturile de la tarabă. Trebuie să recunoaştem, pieţele româneşti se confruntă cu multe şi mari probleme (mult mai multe decât cele pe care le reclamăm în hipermarket-uri), pe care pur şi simplu nu sunt dispusă să le trec cu vederea. Nici din milă, nici din obligaţie, nici măcar din patriotism.
Aşa că, sfatul meu, domnule Anton, domnilor parlamentari care-l susţineţi, curăţaţi mai întâi pieţele de evazionişti şi lichele, modernizaţi-le infrastructura, asiguraţi un comerţ civilizat, instruiţi comercianţii, dacă e nevoie, toate acestea chiar şi printr-o lege şi apoi mai vorbim. Transformaţi pieţele într-o alternativă viabilă la supermarket şi vă garantez că ne ducem singuri, nu trebuie să ne mai obligaţi voi.
