Nu ştiu dacă aţi observat, dar televiziunile de la noi - cu câteva excepţii - nu au ştiri externe. Doar de cancan ori despre nişte grozăvii, gen atentate, vreun atac armat, un incendiu, o megainundaţie, un megaaccident, dar atât.
În Europa se întâmplă însă grozăvii tot mai mari. Poate aţi mai auzit vorbindu-se despre Polonia şi al său proaspăt guvern „conservator", aşa cum i se spune inclusiv în mediul politic occidental, şi despre derapajele acestuia. Zilele trecute, Comisia Europeană a avertizat oficial Polonia, considerând că lucrurile evoluează spre „atac la adresa statului de drept". Ce se întâmplă de fapt acolo? Alegerile din toamna anului trecut au fost câştigate, cu majoritate absolută, de partidul Dreptate şi Justiţie, declarat drept popular naţional-conservator. În realitate, acesta practică o politică populistă şi naţionalistă, eurosceptică şi ultracreştină. Poate sună de fapt bine - aşa le-a sunat şi polonezilor, însă de fapt tinde mai degrabă spre un periculos extremism de dreapta. Partidul este total anti-european, anti-imigranţi (apropo, în Polonia au avut loc anul trecut cele mai mari şi în forţă demonstraţii anti-migranţi musulmani din Europa), cu retorică extremistă şi ultranaţionalistă. Un fel de PRM al lui Vadim, în vremurile lui bune. Un extremism ajuns la putere democratic. Un guvern cu derapaje mai periculoase decât cele ale executivului ungar condus de Viktor Orban. O putere care face cam tot ce-şi doreşte, în numele poporului. A schimbat reguli şi norme democratice după bunul plac, lovind inclusiv în ultimul „bastion" polonez al independenţei - Curtea Constituţională, ceea ce, în sfârşit, a trezit reacţia UE.
La fel de puţin s-a vorbit şi că, acum vreo lună de zile, Austria a fost la doar câteva mii de voturi distanţă de a fi prima ţară de după Al Doilea Război Mondial care să aibă un preşedinte de extremă dreapta declarat. Un fel de „nazi" mai modern. E drept că preşedintele Austriei are un rol mai degrabă simbolic, dar reprezintă un simbol al alegătorilor. Iar alegătorii vor vota şi la următoarele alegeri parlamentare, când Partidul Libertăţii - de extremă dreapta - are toate şansele să ajungă la guvernare. Şi atunci să te ţii!
Am mai spus-o: suntem martorii unor vremuri ciudate, iar istoria Europei se schimbă sub ochii noştri. Retorica naţionalistă, populistă şi anti-străini începe să prindă tot mai mult la europeni, în contextul crizei imigranţilor şi a situaţiei economice instabile. Sunt semne care prevestesc sfârşitul Europei, aşa cum o ştim noi acum. Iar dacă britanicii vor vota săptămâna viitoare ieşirea din UE, atunci va fi primul semn concret de început al sfârşitului.
