Pentru că, să fie clar, au avut nevoie de putere şi curaj ca să răzbească pe străzile, pe trotuarele ori aleile dintre blocuri, de care nimeni nu s-a atins. Nimeni... în vreo 30 de ore de când încetase viscolul.
Bine, şi acum sunt o groază de zone în municipiu care n-au văzut vreun utilaj. Sunt kilometri de trotuare sau alei care n-au văzut lopată, sunt zeci de intersecţii obstrucţionate de zăpada pusă morman de cupele excavatoarelor ori zeci de treceri de pietoni blocate. Şi asta în condiţiile în care suntem iar sub cod portocaliu de vânt puternic şi ninsori abundente, cu "şanse" să se transforme în roşu.
Da, sincer, nu ştiu ce să mă îngrijoreze mai mult, stratul de zăpadă nou, ce va să vină, sau cel deja existent. Cel vechi e deja mult prea mare, cel nou se anunţă a fi cel puţin la fel de mare. La fel de mare ca şi incompetenţa autorităţilor şi a firmelor de deszăpezire, încă o dată complet depăşite de un episod de vreme ceva mai severă.
Aş vrea să fiu indulgentă şi să le găsesc scuze: cantitate mare de precipitaţii, vânt puternic, maşini parcate aiurea, orice. Dar nu pot. Felul în care arăta ieri Brăila, după două zile şi trei nopţi în care se putea munci pe brânci pentru curăţarea străzilor şi scoaterea zăpezii în afara oraşului, nu-mi permite să fac asta. Şi ca şofer, şi ca pieton, ieri a fost un act de bravură să te avânţi pe străzi. Pot să îmi permit însă să am răbdare, să aştept factura de final şi să văd negru pe alb cam câţi bani ne-a costat dezastrul acesta. Cât nepăsarea, cât incompetenţa şi cât bacşişul.
