Acest funcţionar ar putea, bine mersi, să ocupe această funcţie independent de cine se află la guvernare, de cine este premier, de cine deţine puterea în Parlament şi nu numai. Ca birocrat ce se află, el ar trebui să-şi îndeplinească nişte obligaţii strict administrative, chestie la care ar trebui să fie şi foarte bun. Şi asta deoarece competenţa este cea care ar trebui să-l plaseze în rândul înalţilor funcţionari publici şi să-l facă apt pentru o funcţie de prefect.
În realitate, lucrurile nu stau absolut deloc aşa. Funcţia de prefect este una atât de politică, încât nimeni nu-şi mai pune problema că n-ar trebui să fie aşa. Competenţa este o chestiune opţională, iar posturile de prefecţi se împart între deţinătorii Puterii la fel cum se împarte orice alt post ce are legătură cu statul, de la miniştri la şefii de direcţii şi de la secretari de stat la directoraşi de şcoală ori grădiniţă. Totul, pe baza unui algoritm strict politic. O negociere soră cu cumetria, aranjamente de culise, în funcţie de interesele fiecărui partid. O bucăţică din marele ciolan ce se împarte la fiecare schimbare de guvern.
Aşa se face că, la Brăila, postul de prefect a revenit PC-ului creat de Voiculescu, acel partid căpuşă, care tot timpul a ajuns în Parlament cu ajutorul PSD sau - de data asta - al PNL şi mai ales al Antenelor şi care, singur, n-ar atinge niciodată pragul parlamentar de 5%. Aşa a fost Brăila, un judeţ care, deşi a votat ca prostul, cu două mâini, numai PSD, a fost trecut la categoria "şi restul" atunci când s-a făcut "marea împărţeală". Şi aşa a revenit PC-ului, mai exact lui Mihai Dănuţ, onoarea (sau oroarea) de a avea ultimul cuvânt de spus în privinţa prefectului. Aşa a ajuns şi Obreja prefect, trecând prin postul de poliţist comunitar al unei comune braşovene, aşa va ajunge prefect şi următorul nominalizat.
Desemnarea unui înalt funcţionar public pentru această funcţie ar fi simplă dacă nu s-ar ţine cont de apartenenţa politică a acestuia la Partidul Consevator. Dilema cea mare a PC-ului, a lui Mihai Dănuţ şi a USL în ansamblul său este însă găsirea unui om care să fie şi înalt funcţionar public, să fie şi din rândul conservatorilor, să fie şi pe placul PSD (după cum a anunţat Bunea Stancu) şi să fie şi cât de cât ceva mai competent decât predecesorul său, care îndeplinea o singură mare condiţie: era din partidul lui Voiculescu. Întrebarea cheie care se pune şi la care se pare că nimeni nu are un răspuns afirmativ - pentru că, dacă l-ar fi avut, am fi ştiut de mult numele nominalizatului - este: are PC Brăila un asemenea om? Nu zece, cinci sau măcar doi, din care să aibă de unde alege, ci măcar unul care să îndeplinescă toate cele patru condiţii? Nu mai vorbesc de condiţia ca respectivul să fie şi pe placul brăilenilor, pentru că asta, în concepţia decidenţilor politici, este considerat un simplu moft local, total irelevant. Ştie cineva un asemenea om? Pentru că PC-ul se pare că nu-l găseşte. Poate că lucrează chiar într-una din unităţile de alimentaţie publică ale lui Mihai Dănuţ ori prin poliţia locală din vreun sat brăilean. Nu se ştie niciodată de unde sare prefectul (aproape) perfect.
