Aşadar, campania ANAF, de multe ori dusă în forme ciudate ori greu de înţeles, are efectul scontat: mai toţi comercianţii şi prestatorii de servicii au început să elibereze bon fiscal. Chiar şi covrigăriile.
Nu sunt de acord cu abuzurile, cu exagerările, cu închiderea unor magazine pentru un plus de câţiva lei în casă. Multe din acţiunile ANAF mi se par forţate şi duse la extrem. Ideea bonului fiscal pentru bacşiş, de exemplu, mi se pare de-a dreptul aberantă. Dar este clar că ofensiva celor de la „Antifraudă" îşi face simţită menirea: aceea de a instaura în rândul emitenţilor de bon teama şi de a-i face să elibereze acea micuţă hârtie prin care activitatea lor devine una fiscalizată, aşa cum ar trebui să fie, într-o societate normală.
În mod cert, românul învaţă să respecte regulile de teamă. Teama de a lua o amendă usturătoare, teama de a i se închide afacerea, teama de a ajunge pe mâna DNA, teama de a veni Fiscul peste el. Cu cât sancţiunile sunt mai severe şi mai des puse în practică, cu atât majoritatea românilor vor ajunge să respecte legea. Nu datorită propriei conştiinţe, nu gradului de civilizaţie ori de educaţie cu care a fost crescut, nu pentru că i-ar fi jenă. Dacă pentru aruncatul unei hârtii pe stradă ar fi o amendă de 1.000 de lei, tot mai puţini ar face asta. Dacă pentru nestrânsul rahatului propriului câine s-ar da o sancţiune de 5.000 de lei, nu şi-ar mai lăsa nimeni animalul să facă pe unde apucă fără să strângă mizeria într-o punguţă. Dacă pentru o parcare care blochează circulaţia s-ar da o amendă echivalentă cu valoarea maşinii, nimeni n-ar mai opri aiurea şi ar mai merge şi pe jos până unde are treabă. Dacă un magazin s-ar închide vreo două luni pentru că a vândut un produs expirat, nimeni n-ar mai vinde aşa ceva. Iar exemplele pot continua.
Degeaba se plânge unul şi altul că „este prea mult spectacol televizat", începând de la acţiunile ANAF şi până la arestările DNA. „Spectacolul" are menirea de a da exemple şi de a arăta publicului că se face ceva într-o direcţie sau alta. Iar majoritatea românilor de asta ştiu: de frică şi de „spectacol". Fără acestea, nu ne vom civiliza niciodată şi nu vom respecta niciodată regulile. Aşa a fost dintotdeauna, şi aşa s-a întâmplat şi în cazul altora. Doar nu crede cineva că americanii, de exemplu, au un respect deosebit faţă de Fiscul lor doar pentru că sunt ei extrem de corecţi din fire. Nu! Frica de Fisc a fost singurul mecanism. Sau nu crede cineva că francezii, italienii, englezii, nemţii etc respectă regulile unui trai civilizat din bun simţ obţinut din naştere. Nu, cu toţii au fost educaţi prin reguli dure şi amenzi mari, şi mai ales prin aplicarea acestora oricui este prins greşind. De ce un român plecat cu maşina în străinătate nu va parca niciodată aiurea în Viena, de exemplu? Simplu: ştie că amenda este uriaşă, că sunt şanse de aproape 100% să fie sancţionat şi că oricum nu există loc de discuţii şi de negocieri. Nu este vreun mare secret, iar „reţeta" ANAF, dar şi cea a DNA, par că demonstrează asta.
