Nu întâmplător am adus în discuţie chestiuni legate de politica de la Centru. Lucrurile sunt complicate, în sensul că Traian Băsescu şi-a epuizat orice obiectiv politic, în timp ce PDL trebuie să-şi dezvolte aparatul ideologic şi instituţional. Una peste alta, ceva se mişcă, luând în considerare şi frământările din PSD.
Dar să revenim puţin la Brăila noastră dragă. Prima constatare e una veche: nu s-a schimbat nimic. Prognosticul? Nu se va schimba nimic. Brăila nu rezonează la niciun stimul, nu achiesează la nicio convingere şi trăieşte undeva, dincolo de timp, într-un spaţiu nedefinit. Pe acest tărâm al nimănui, cei care fac parte din sistem îngheaţă orice iniţiativă, blochează orice proiect, stopează orice raţiune şi distrug orice bun care se poate constitui, la un moment dat, într-un reper valoric. Dobitocul slugarnic şi animalul vesel sunt pionii de pe câmpul de bătălie. Nu contează cine vine sau cine pleacă, sistemul merge înainte. Deviza este radicală: noi e aici! Dar întrebarea este: până când? Iar răspunsul: până se alege praful! Tare sunt convins că, după pustiirea totală a acestui oraş, mulţi baroni, baroneţi, amante semianalfabete şi veri de Silistraru se vor orienta, ca lăcustele, spre alte oraşe. Unii, poate, vor trece în tabăra PDL. Ar fi greu pentru sugativele astea să stea deconectate de la fondurile de stat!
În fine, problema Brăilei nu ţine de vreo neşansă istorică sau de sofisticate intrigi economice. Cât timp cei care sunt în fruntea sistemului politic îşi adună pe lângă ei numai săraci la minte şi la suflet, Sărăcie va fi numele Brăilei. M-am plictisit, deja, să dau nume, mi se pare inutil şi oarecum ridicol. Cum poţi analiza activitatea politică a lui Gheorghe Bunea Stancu când el, de fapt, nu face politică? Cum poţi aprecia filozofia politică a lui Constantin Cibu când el nu ştie ce-i aia filozofie? Cum poţi determina statura democrat-liberală a Gianei Pătraşcu, când ea tot nu pricepe de ce spun unii că ţările occidentale s-au ridicat pe principii, când poţi să faci vorbele unde trebuie şi te-ai scos?
La sfârşitul acestui an, nu găsesc bucurie şi speranţă decât în zăpada care tocmai a căzut. În rest, munţi de inepţie şi oceane de impostură. Şi, dacă e să gândesc postapocaliptic, am viziunea Brăilei ca devenind în viitor unul din acele pustii oraşe americane, din care, din cauza unui primar corupt, a unui şerif corupt şi a unui judecător corupt, au plecat toţi locuitorii, în afară de bătrânii care nu s-au mai putut deplasa.
Zăpada care tocmai a căzut
Rugămintea avea un dublu sens: a) configurarea unui guvern stabil, clar şi de lungă durată şi b) prezenţa PNL în cadrul guvernului ar fi acţionat ca o contrapondere la afluxul de putere captat de grupul Blaga-Videanu-Berceanu. Politică şi politichie! Dar cine s-o facă? În niciun caz Crin Antonescu.
