Într-un amplu text intitulat "Împotriva unei mari cruzimi. În apărarea lui Marian Vanghelie", Dâncu, mai vechiul adversar al primarului de la sectorul 5, spune că l-a iertat pe acesta pentru lucrurile spuse la adresa sa şi susţine că acesta trebuie lăsat să-şi continue cariera politică, dar la "nivelul pe care îl înţelege".
"Nicio bucurie personală, poate doar o licărire de speranţă", povesteşte Dâncu sentimentele pe care le are în urma evenimentului prin care lui Marian Vanghelie i s-a luat conducerea organizaţiei din Capitală. "Luni şi marţi am primit câteva zeci de telefoane care omagiau curajul lui Victor Ponta care l-a trimis pe margine pe Marian Vanghelie. Unii m-au întrebat dacă mă bucur şi le-am spus că Vanghelie nu a fost niciodată o miză pentru mine. Aşa cum mi-a spus odată într-o discuţie între patru ochi, el nu auzise de mine când a fost trimis pentru prima dată de şeful de partid de la Bucureşti să atace Grupul de la Cluj, într-o conferinţă de presă", scrie fostul sociolog.
"Sinceritatea şi francheţea lui m-au cucerit", spune Dâncu
Faptul că Vanghelie a fost "trimis" să facă acele lucruri împotriva sa nu i-a creat ranchiună faţă de acesta, adaugă Dâncu, ci "o mare tristeţe şi un acut sentiment al derizoriului în legătură cu mediul în care am ajuns să activez", dar şi "dezamăgirea faţă de nefirescul, grotescul situaţiei în care partidul îl trimite la polemică ideologică împotriva mea pe cineva fără poziţie, fără studii, cultură politică sau urmă de abilităţi discursive, pe cineva care nu are nicio vină, pentru că nici măcar nici nu ştie de ce este acolo".
"În tot acest nefiresc, Marian Vanghelie nu mi-a produs un sentiment de adversitate, doar unul de incompatibilitate cu situaţia de dialog despre devenirea ideologică a partidului-far al stângii româneşti. Pentru că Marian Vanghelie a fost de cele mai multe ori folosit în competiţia politică internă de mai mulţi dintre «greii» partidului, care l-au promovat şi acceptat pentru că este săritor să sponsorizeze orice şi destul de dispus să îşi arate solidaritatea faţă de colegi. L-am iertat total pe Vanghelie când mi-a spus: «Domnule Profesor, eu am plătit din greu pentru fiecare lucru pe care l-am obţinut în politică». Eram sigur de asta, iar sinceritatea şi francheţea lui m-au cucerit. Mi-am dat seama atunci că este mult mai uman decât mulţi dintre colegii mei de atunci, cu gulere albe, butoni de aur şi discurs impecabil.", continuă Dâncu.
