Un tânăr brăilean construieşte sateliţi

Deşi absolvent al unui profil real, Bogdan nu ar fi bănuit cu câţiva ani în urmă că un simplu hobby va deveni viitorul său. Încă din gimnaziu a reprezentat Brăila la Olimpiada Naţională de Fizică, trei ani la rând. Nici în timpul liceului nu a fost mai prejos, participând în fiecare an la acelaşi concurs. O altă direcţie în care eforturile şi pasiunea lui au dat roade a fost Olimpiada de Ştiinţele Pământului, la care a obţinut premiul al II-lea în clasa a X-a şi premiul III în clasa a XI-a. În ciuda reuşitelor lui în planul fizicii, Bogdan a luat în calcul varianta studierii ingineriei aerospaţiale abia în penultimul an de liceu. "Nu aş putea spune că a fost visul meu de mic. Am avut un unchi colonel în aviaţie, am locuit o perioadă în Ianca lângă aeroport, cât timp tata se ocupa cu agricultura, dar nu m-am gândit că voi urma o carieră în aerospaţială decât în clasa a XI-a. Am aflat că tatăl unui prieten este pilot civil, am purtat mai multe discuţii cu el şi mi s-a părut interesant. De asemenea, şi pasiunea pentru fizică a contribuit la decizia finală", mărturiseşte Bogdan. Acesta este momentul în care s-a hotărât să facă ceva în acest sens, prin urmare a aplicat la cinci universităţi în Anglia şi la Jacobs University din Germania. "Iniţial am vrut să aplic în SUA, având în vedere că America deţine 70% din acest domeniu, însă mi-a fost teamă, pentru că nu aveam niciun rezultat internaţional. În plus, cu paşaport est-european nu aş fi putut niciodată să lucrez pentru ceva în masă", spune el. S-a pregătit intens la limba engleză cu Dana Oprescu, iar apoi cu profesoara Nicoleta Ioniţă. De asemenea, printre profesorii care l-au ajutat a fost Liviu Arici, iar recomandare pentru aplicaţie a primit de la Florentina Andronache. Deşi şi-a dorit să ajungă la Imperial College London, din păcate o diferenţă de 0,2 puncte l-a împiedicat, în final acceptând oferta celor de la Manchester. "Am mers cu inima îndoită la Manchester. Londra m-a respins pentru nota de la matematică. Ei mi-au cerut 9.60, iar eu am avut 9.40. A fost o imprudenţă şi am plătit. Dar partea bună e că am primit o bursă de 1.250 de lire pe an."

Pasiunea pentru fizică l-a adus la Manchester

Universitatea din Manchester a reprezentat o schimbare uriaşă pentru Bogdan, atât integrarea în societate, cât şi începerea cursurilor fiind nişte provocări pe care el le-a trecut cu brio. După libertatea din prima perioadă, a realizat că, de fapt, "tot ce era familiar, oraşul natal şi prietenii, s-au pierdut". Venind cu o pregătire temeinică, iniţial cursurile i s-au părut uşoare, însă mai apoi eforturile sale de pregătire au crescut proporţional cu dificultatea cursurilor. "Fiind reprezentantul sudenţilor din anul I, am participat la şedinţe cu şefii de departamente, unde am pus problema cursurilor. Iniţial, mă speriasem, pentru că nu aveam mai mult de 23 de ore, cu tot cu ore de laborator. Însă s-au adeverit vorbele tutorelui meu, care mă anunţase că, până la Crăciun, se vor aduna proiecte, teme şi nopţi nedormite".
Spre deosebire de multe facultăţi din România, acolo se pune accentul pe practică şi pe lucrul individual. Astfel, unul dintre proiectele pe care Bogdan le-a realizat a fost proiectarea şi construirea unui bumerang. După doar câteva cursuri de teorie, s-au format echipele şi, după multe discuţii şi cercetări, echipa din care făcea parte brăileanul a fost singura care a reuşit să construiască bumerangul după standardele impuse de profesori. Interesant este că ei au realizat şi un program pe calculator care să le faciliteze stabilirea parametrilor. După ce a trecut de examenele primului semestru, care s-au dovedit a fi diferite faţă de olimpiadele la care participase, el a ocupat locul al treilea în clasamentul facultăţii. Acest lucru nu este de mirare, întrucât "românii vin foarte bine pregătiţi, de aceea sunt şi acceptaţi destul de uşor".

"Când am divulgat vârsta mea, mulţi s-au întrebat cum am reuşit să fiu selectat"

Semestrul al doilea i-a deschis noi porţi tânărului şi fascinaţia pentru cursul de zbor spaţial i-a oferit oportunitatea de a descoperi o nouă lume. Observând interesul lui pentru curs, profesorul i-a prezentat scoala de vară organizată de Agenţia Spaţială Europeană în Austria. Dar drumul de aici până la participare a fost mai lung decât ar fi crezut. "Pentru a putea participa aveam nevoie de 1.200 de euro. Agenţia Spaţială Română îmi oferea 400 de euro pentru taxa de înscriere, însă nu îmi permiteam să plătesc restul sumei. Prin urmare, l-am contactat pe şeful de departament, care a reuşit să obţină 350 de lire de la universitate. Încă speram să obţin şi restul banilor, de aceea agenţia mi-a prelungit data limită de confirmare. Cu câteva zile înainte de această dată o colegă de-a profesorului mi-a oferit un credit de 250 de lire pentru transport. Era şansa mea, întrucât îmi doresc să ajung mai departe, să lucrez la Institutul de Cercetare şi Propulsie din Olanda. Astfel, în perioada 18-29 iunie a ajuns în Albach, unde a contribuit la realizarea unui satelit alături de 58 de doctoranzi şi masteranzi, el fiind cel mai tânăr dintre participanţi. Programul a inclus cursuri urmate de atelier. "Tema proiectului în sine a fost formarea stelelor, însă, practic vorbind, noi a trebuit să facem proiectul unui satelit care să poată fi implementat oricând de o agenţie spaţială. Această şcoală de vară m-a ajutat foarte mult, am văzut cum se lucrează în industrie, într-o echipă de oameni de ştiinţă. Am evoluat foarte mult, astfel că la finalul proiectului, când am divulgat vârsta mea, mulţi s-au întrebat cum am reuşit să fiu selectat".
Bogdan se gândeşte acum să continue pe partea spaţială, iar în anul al doilea va lucra împreună cu profesorul care i-a obţinut o parte din banii necesari proiectului din Austria la realizarea unui satelit real. Printre planurile sale de viitor se numără şi un stagiu pentru a primi o calificare şi, în final, un loc de muncă în domeniu. Deşi neîncrezător la început, Bogdan se bucură acum de alegerea făcută şi de facilităţile pe care Anglia i le oferă. "Tot ce aş fi putut face în România ar fi fost să devin pilot civil, însă costurile sunt foarte mari şi există o mulţime de constrângeri. Spre exemplu, am vrut să obţin o acreditate pentru un program de simulare. Dacă în Anglia primeam această acreditare gratuit, în România nici măcar nu am putut accesa soft-ul din cauza protocolului de securitate", spune el.