Dar, mai ales, o dovadă de responsabilitate a politicienilor faţă de securitatea ţării şi a locuitorilor săi.
Da, Parlamentul a votat Strategia naţională de apărare, dar la limită şi cu mari emoţii. A fost întrunită o prezenţă cu doar 6 mai mare faţă de cvorumul necesar şi un număr de voturi „pentru" cu doar 4 peste limita minimă. Şi asta pentru că cei mai mulţi dintre parlamentarii PSD şi cei ai formaţiunii conduse de Tăriceanu au refuzat, pur şi simplu, să fie prezenţi la vot. Uite-aşa, pentru că nu au vrut muşchii lor preţioşi de aleşi ai neamului prost.
Unii au motivat fie că nu le-a convenit lor faptul că Strategia a fost elaborată la Cotroceni de preşedintele Klaus Iohannis, fie că în acest mod şi-au exprimat un protest la adresa preşedintelui, care i-a cerut din nou demisia premierului urmărit penal, alţii - chipurile - că nu a fost dezbătută suficient.
De-a dreptul revoltătoare a fost şi atitudinea lui Călin Popescu Tăriceanu care, în calitatea sa de preşedinte al Senatului, adică al doilea om în stat, a declarat că îi pare rău că Strategia a fost adoptată, pentru că nu a fost dezbătută suficient. În iresponsabilitatea sa, Tăriceanu se face că uită că Strategia a fost discutată şi acceptată de toţi liderii partidelor cu luni în urmă, la Cotroceni, fiind aprobată şi în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), format în majoritate covârşitoare din reprezentanţi ai Puterii. Noroc, şi aici trebuie să-i recunoaştem meritele, cu premierul interimar Gabriel Oprea, care a dat dovadă de luciditate, spre deosebire de zeci dintre colegii săi pesedişti din coaliţia de guvernare, care au tratat problema cu o crasă iresponsabilitate.
Cum ar fi fost, însă, dacă Strategia de apărare nu ar fi trecut de Parlament, aşa cum de altfel şi-ar fi dorit mare parte a pesediştilor? Dincolo de scandalul care s-ar fi declanşat, de stupefacţia aliaţilor noştri şi de imaginea mult prea pătată a ţării, parlamentarii iresponsabili ar fi trebuit consideraţi pur şi simplu trădători. Pentru că, dacă nici când este vorba de un document de o asemenea importanţă, într-un context politic de-a dreptul războinic în zonă, nu eşti capabil să treci peste orgoliile tale de 2 lei, nu poţi fi catalogat decât ca fiind trădător. Ori de-a dreptul idiot. Şi nu ştiu care din cele două este mai gravă.
