Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Nu stiu daca vremea aceasta geroasa e una atit de deosebita fata de anii anteriori. Nu stiu daca temperaturile cu minus nu stiu cite grade sint o noutate pentru teritoriul nostru. Nu stiu in ce masura grija deosebita pe care o are mass-media pentru noi ajunge sa ne fie de ajuns. Nu ne incalzeste cu nimic faptul ca ni se plinge de mila, de faptul ca ni se induce ideea ca traim vremuri disperate. Bine ar fi sa nu ne plecam urechea la astfel de informatii, la cainari din partea unora care studiaza in fel si fel timpul, manifestarea lui si influentele sale asupra omului, asupra integritatii sale.Cert este ca tot spunindu-ni-se ca sintem martori sau traitori ai unor vremuri apocaliptice, ajungem sa ne comportam ca atare. Spunindu-ni-se ca a venit vremea finalului, unii dintre noi ajungem sa ne purtam ca si cum ar fi ultimele clipe - sa facem lucruri pe care in mod normal nu le-am fi facut, sa acceptam greseli pe care in mod normal nu le-am fi acceptat, sa fim altfel.Oare chiar e in favoarea noastra acest "altfel"?...Virgil, 34 aniAu trecut anii in care erai tratat ca "ala micu". Chiar daca biologic asa esti, fiind fiul cel mic al familiei, de ceva vreme ti s-au "taiat" toate privilegiile care decurgeau din aceasta pozitie. Ba chiar ti-au formulat unele pretentii la adresa ta, la ceea ce trebuie sa faci tu in casa, la raspunderile pe care le ai.Ma intrebi daca este normala o asemenea schimbare de atitudine, daca este normal sa ti se ofere un set de responsabilitati si daca da, cum ar trebui sa reactionezi tu.Sincer sa fiu, raspund fara ezitare - da. Este normal ca un om de virsta ta sa aiba o arie de responsabilitati, este normal sa i se dea anumite sarcini, sa contribuie intr-un fel sau altul la viata grupului din care face parte.Nu stiu cum ai ajuns la virsta de 34 de ani sa consideri normal ca trebuie sa fii lasat in pace, sa ai in continuare statutul specific pentru "ala micu". Iti place sau nu, iti spun insa ca acest statut pe care tu il plingi nu ti se mai potriveste. In primul rind ca se contrazice cu virsta biologica pe care o ai. In al doilea rind, pentru ca iti va aduce cel putin ironia celor din jur. In al treilea rind si poate cel mai grav - faptul ca cei care te-au crescut o viata intreaga ca fiind "ala micu" nu vor trai la infinit.Abia atunci va incepe adevaratul calvar. Chiar vrei asta?Raluca, 47 aniEsti mindra de faptul ca cei doi fii ai tai au terminat studiile. Ca au locuri de munca onorabile, ca ti-ai implinit visurile in privinta lor. Necazul pe care il ai acum este acela ca fiul tau cel mic, Adrian, Absolvent de ASE, cu un loc de munca sigur si de viitor, este prieten cu o fata oarecare Simona si chiar vor sa se casatoreasca. Ce nu-ti convine tie este faptul ca Simona provine dintr-o familie in care parintii sint despartiti, ca nu are decit liceul, lucreaza la o fabrica de mase plastice, e destul de prost platita etc., etc.Fiul tau ti-a spus sa nu te bagi, este alegerea sa si in cazul in care vei continua sa refuzi sa accepti alegerea sa, el oricum se va casatori si va rupe orice relatie cu tine.Te intrebi si ma intrebi daca este posibil sa isi puna in aplicare amenintarea, daca este posibil sa plece si sa-si urmeze amenintarea.M-ai intrebat - iti raspund. Eu cred ca este posibil ca el sa-si puna in practica "amenintarea" cum o numesti tu, sa plece si sa renunte la familie, la valorile pe care voi le aveti. Da-mi voie sa-ti spun un lucru pe care banuiesc ca ti l-a mai spus si el. In fond, de acum, e vorba de viata sa, de valorile pe care le-a ales, de riscurile pe care si le poate asuma aplicind aceste valori. E destul de mare acum, sint destui ani in care probabil te-a ascultat, nu stiu cit de mult i-a convenit, cred ca acum este cazul sa cam ia singur o decizie. Macar in ceea ce priveste viata lui personala.Altfel, e posibil sa te asculte din nou, chiar daca nu-i convine, iar apoi rezultatele sa nu fie neaparat cele dorite.Chiar vrei asta?




Categorie articol: 

Comentarii