Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Ne-am obisnuit cu vara, si faptul ca vremea si-a aratat putin coltii (normali pentru aceasta data) ne-a facut sa ne speriem. Sintem ingrijorati de ceea ce se va intimpla, de ce o sa ne aduca vremea si nu mai stim sa apreciem o bucurie a anotimpului ce poate fi atit de frumos - toamna. Sa incercam sa vedem si ceea ce este frumos in acest anotimp. Sa incercam sa ne bucuram si de specificul acestei perioade - de bogatia unor recolte specifice, de alt fel de recolte decit legume, fructe, zarzavaturi si alte cele.Asa ne-am bucurat la sfirsitul saptaminii trecute cind teatrul "Maria Filotti", stringind tot ce avea mai bun, ne-a oferit o noua delicatesa - piesa "Adam Geist" in regia lui Radu Afrim. M-am bucurat nu doar pentru spectacolul care se juca pe scena, ci si pentru ceea ce se intimpla in sala. O sala plina de tineri (asta ar trebui sa ne bucure enorm), o sala care a stiut sa priveasca cu sufletul la gura tot ceea ce se intimpla. Un spectacol de zile mari in care experienta deosebita a unei actrite precum Liliana Ghita se intilneste cu talentul ce erupe dintr-un actor tinar, Emilian Oprea, care ne-a obisnuit in foarte scurt timp sa gindim si sa traim altfel. I-as spune ca la cei 28 de ani pe care ii are si la care se intreaba ce mare lucru a facut pina acum - a reusit (in afara de bucuria ce a adus-o in sufletul batrinei de peste 80 de ani din primul rind careia i-a oferit florile primite), sa faca ceva deosebit, sa foloseasca cum trebuie harul cu care l-a inzestrat Dumnezeu. A reusit sa arate si altora ca viata asta poate si merita sa fie traita si altfel.Si nu e putin lucru. Parerea mea.Gelu, 22 aniAni la rind ti-ai dorit sa stringi bani pentru a face un concediu impreuna cu sotia la mare. Stii ca este bine si pentru copil, doctorita chiar ti l-a recomandat ca pe un remediu foarte util pentru dezvoltarea lui.Iti este foarte greu sa faci acest concediu intrucit doar tu mai lucrezi in familie, sotia este somera de aproape un an, datorii la intretinere aveti destule.S-au oferit sa va ajute cu bani parintii sotiei, insa tu ai refuzat. Ei au spus ca le veti da banii inapoi atunci cind ii veti avea, tu insa nu ai acceptat stiind ca nu veti avea destul de curind, si nu ai vrut sa te simti dator.Ma intreb daca ai procedat bine, daca ar fi existat si alt mod de a rezolva problema decit refuzul.Te intreb de la inceput - dincolo de toate argumentele (sint sigur destul de solide) pe care le-ai adus cind ai refuzat oferta aceasta nu este cumva mindrie? Si daca este, la ce iti foloseste? Sint convins ca si parintii sotiei se gindesc la fericirea si la bine vostru. Sint convins ca si ei au vrut sa va faca un bine. Cum insa bine cu forta nu este bine sa faci, ati ajuns unde ati ajuns. V-ati gindit insa si la ceea ce a fost in sufletul acelor oameni cind le-ati refuzat oferta?Nu stiu care sint relatiile la voi in familie, stiu doar ca e bine sa lasi oamenii sa te ajute cind vor. Cu atit mai mult cind acesti oameni nu sint straini, ci sint chiar parintii sotiei tale. Nu poti sa stii sau sa intelegi ce satisfactie deosebita are un parinte atunci cind poate sa-si ajute copilul. Cred ca pe viitor ar trebui sa-ti depasesti aceste accese de mindrie si sa accepti. Ma indoiesc de faptul ca iti vor reprosa mai tirziu faptul ca te-au ajutat pe tine si familia ta sa-ti realizezi daca nu un vis, macar o necesitate.In ultima instanta, faceti parte din familia lor. Nu uita asta.Sorina, 42 aniEsti destul de ingrijorata de situatia creata in familia ta. Fiica ta cea mica, Lucia, de 15 ani, a cunoscut un baiat de 21 de ani care a convins-o sa renunte la scoala. Ceea ce te ingrijoreaza este faptul ca ati ajuns in punctul in care fiica ta a trecut la amenintarea conform careia daca nu o lasati sa se intilneasca cu acel baiat, si mai ales daca insistati pentru problemele legate de ora la care va veni seara acasa, ea va va parasi si va pleca de acasa, mutindu-se la acel baiat. Te intrebi cum sa scapi din aceasta situatie, cum sa impaci spiritele, cum sa o convingi sa ramina acasa si sa-si continue studiile.Intr-adevar, te umplu intrebarile si ai destule motive. Este intr-adevar o virsta ingrata. Accesele de personalitate, mai ales in situatii in care intervine si dragostea sint destul de periculoase. Cel mai bine este sa incerci sa temperezi desfasurarea lucrurilor. Lasa sa se mai raceasca un pic sentimentele. Las-o sa-si dea seama singura care este situatia reala. Nu forta nota si mai ales nu folosi discursuri moralizatoare. Vei vedea ca nu folosesc la nimic, ba dimpotriva, se pot intoarce impotriva voastra. Este posibil ca in loc sa o apropii, sa o indepartezi mai tare. E adevarat ca acum traiesti cu teama ca ar putea fugi de acasa. Tot atit de adevarat este ca voi, cel putin tu, ar trebui sa te apropii mai mult de ea. Acum, la aceasta virsta, o mama are destule de discutat cu fiica sa. Si-ar dori sa afle de la tine anumite lucruri, nu din carti sau de la altii.Incearca asa!




Categorie articol: 

Comentarii