Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Separarea pe sexe

Egalitatea dintre sexe a fost unul dintre dezideratele majore ale miscarii feministe. Daca ne uitam astazi la realitatea sociala din America, nu putem decit sa ne intrebam daca o miscare feminista a avut intr-adevar loc. Stat dupa stat voteaza legi care interzic avortul, din ce in ce mai multe femei aleg sa stea acasa si sa-si creasca copiii, in loc sa urmeze o cariera, desi multe dintre ele ar putea sa o faca, in timp ce in cimpul muncii salariile femeilor sint inca la 80% in medie mai mici decit ale barbatilor. Separarea pe sexe in societatea americana contemporana incepe insa de la virste fragede. Desi scolile sint mixte (cele mai multe dintre ele, existind, bineinteles, si exceptii), desi legile nu prevad nici un fel de reguli care sa interzica posibilitatea ca fetele si baietii sa fie impreuna la joaca sau la scoala, cultura populara este cea care perpetueaza stereotipurile unor diferentieri, dupa mine, ridicole si retrograde.Exemplul cel mai elocvent sint magazinele de haine pentru copii, care, pina si la virste de 0 pina la 3 luni, sint codificate dupa culori: cele pentru fetite trebuie neaparat sa fie roz, iar cele pentru baietei albastre. Dincolo de lipsa totala de creativitate a creatorilor de haine pentru copii, codificarea dupa culori creaza in mintea bebelusilor, chiar de la inceputul existentei lor, ideea ca sint diferiti. Ca nu exista nici o posibilitate ca o fetita sa fie luata drept baiat sau invers. Si ce e rau intr-asta, se vor intreba contrariati, probabil, conservatorii. Din punctul meu de vedere separarea hainutelor pe culori nu face decit sa impuna in mintea copilului conceptul de diferenta. Nu sint fetita, deci nu port roz, isi spun probabil baieteii. Mai tirziu, diferenta aceasta va da nastere imposibilitatii comunicarii si alienarii dintre cele doua sexe.Un alt exemplu elocvent sint jucariile. Pe toate canalele de televiziune, atunci cind vine vorba de facut reclama la jucarii, rare sint companiile care chiar produc jucarii unisex. Prezentate de baieti, tancurile, masinile, robotii, armele samd fac zgomot mult, sint colorate in tonuri inchise si, de obicei, se presupune ca se adreseaza unui dur. Pe de alta parte, papusile, sirenele, inorogii, castelele sint insotite de muzici suave, de culori pastelate si sint prezentate de fetite cuminti. La acest nivel, separarea pe sexe devine chiar si mai evidenta. Fetele sint educate, prin jucariile destinate lor, sa fie mame, sa gateasca, sa imbrace papusi, intr-un cuvint, sa fie domestice. Baietii, pe de alta parte, trebuie sa fie agresivi, sa conduca masini, sa se lupte pentru a razbi, intr-un cuvint, sa fie violenti. In concluzie, problema miscarii feministe nu a fost sa obtina drepturi - pe acelea le-a obtinut iesind in strada si luptind. Problema esentiala este, cam ca si cu coruptia din Romania, sa schimbi moravurile. Sa elimini codurile asociate cu masculinitatea sau cu feminitatea din obiceiurile de secole ale societatii umane si sa ii faci pe oameni sa incerce sa fie mai creativi cind vine vorba sa isi imbrace bebelusii. Sigur ca atunci cind oferta din comert te obliga sa alegi dintr-un set limitat de posibilitati, chiar si cei mai creativi dintre parinti vor avea probleme. Iar comertul raspunde, la rindul lui, cerintelor create de obiceiuri inradacinate. Un cerc vicios pe care o miscare revolutionara nu a reusit sa il rupa.




Categorie articol: 

Comentarii