În aceste condiţii, Aurel Simionescu, fost lider al UTC Brăila şi membru în CC al UTC între anii 1985-1989, actualul primar al Brăilei, mentorul inactivităţii totale pe vremea cât a fost preşedinte de Consiliu Judeţean, artizanul indiferenţei în "privatizarea" pieţei Concordia, în loc să facă un pas înapoi, un mic pas ce ţine de decenţă şi de un oarecare respect pe care - cred eu! - îl datorează celor 2.452.400 de victime directe ale comunismului românesc, se apucă să emită opinii despre "corectitudine" şi să aibă "puncte de vedere". Domnia sa - sau tovărăşia sa, nici nu mai ştii cum să-i spui! -, netulburat în niciun fel, lipsit de orice emoţie retrospectivă, dezamăgit doar de faptul că ar mai fi avut nevoie de un mandat (pentru nişte "proiecte", nu pentru altceva), consideră ca fiind incorectă condamnarea cuiva care "a aderat la o doctrină" şi că ar trebui "condamnate faptele pe care le-a făcut în numele unei ideologii".
Tovarăşu' Simionescu, cu tot respectul democratic: 1. dumneavoastră n-aţi "aderat" la o doctrină (vă rog să mai citiţi o dată doctrina pe care o invocaţi, asta dacă vă străbate vreun fior dubitativ), ci aţi aderat - şi aţi făcut-o şi după 1989 - la "foncţii", la reprezentarea cu panaş roşu, aţi bătut cu putere la porţile ierarhiei sociale, nicidecum nu v-aţi pierdut nopţile meditând şi asumându-vă marxismul, că, dacă aţi fi făcut-o, nu v-ar mai fi ieşit din gură stoluri de porumbei bălţaţi; 2. "faptele" dumneavoastră sunt semnificative, aţi pus umărul cu putere la propagarea delirantă şi la consolidarea unui sistem politic abominabil, din postura de ideolog susţinut de un întreg aparat represiv, nedemocratic, criminal, bazat pe linşare morală, tortură fizică şi regim politic penitenciar; 3. chiar presupunând, iraţional şi împotriva oricăror evidenţe, "pasivitatea" dumneavoastră în funcţia pe care aţi deţinut-o în aparatul ideologic comunist şi tot nu se poate, omeneşte vorbind, găsi acea minimă substanţă morală care să vă îndreptăţească în demersul dumneavoastră de a vă situa deasupra fenomenului.
În fine, ar trebui, poate, în cei 5 ani care vă vor ţine departe de demnitatea şi funcţia publică, să lecturaţi, în linişte, mărturiile zguduitoare ale acestui popor decimat şi decapitat generaţii de-a rândul de către - cine credeţi? - colegii dumneavoastră de "doctrină" şi să realizaţi, în ultima clipă, că Legea lustraţiei v-a făcut un bine. V-a luat posibilitatea de a continua în aceeaşi nebuloasă sufletească şi v-a redat, în schimb, liniştea de care n-au avut parte cei care, direct sau indirect, v-au ajutat să creşteţi un copil în libertate.
Sau, poate, doriţi s-o luaţi de la capăt?
